Se spune că lucrurile pe care le facem din dragoste sunt cele mai hotărâtoare pentru soarta noastră, lucru pe care l-am văzut cu proprii ochi, la o vârstă la care credeam că schimbările profesionale nu mai sunt de dorit.

Lucrând ani de zile la birou, în diverse corporații, am început să simt dorul de ceva profund, personal, care să-mi ofere libertate, dar să mă ajute să perseverez, să mă redescopăr, să-mi aducă împlinire și să nu fie o activitate monotonă care doar să-mi asigure existența. Petrecând câteva zile singură, m-am gândit că mi-aș dori să pornesc o afacere de la zero, cu propriile forțe, evoluând din ce în ce mai mult. Îmi era frică, recunosc, iar ideea necunoscutului mă ducea într-o stare de nesiguranță pe care nu o mai cunoscusem de multă vreme.

Dar ce voiam să fac, în fond? Într-o zi, cumpărând un săpun bio, mi-am amintit de bunica. În vizitele la bunici din copilărie, pe lângă jocurile fără sfârșit și libertatea pe care o cunoșteam pe lângă bunica, în fiecare an, odată cu tăierea porcului, se întâmpla ceva ce-mi depășea mintea de la acea vreme. Bunica făcea săpun. Aduna untură de porc, peste care turna un praf și printr-o serie de întâmplări care mi se păreau făcute de un magician, apăreau calupuri mari de săpun gălbui.

Bunica urca în pod săpunul și când spăla rufele cu el un miros pătrunzător de curățenie le cuprindea. Îl folosea și pentru spălarea părului și a trupului. Chiar dacă atunci nu puteam înțelege și nici aprecia cât de mult conta simplitatea vieții, în momentul în care am luat în acea zi săpunul în mâini, mi-am dat seama că aceasta este calea spre afacerea pe care o visam.

Bunica mi-a revenit în memorie ca printr-o vrajă necunoscută. Când făcea ea săpun nu mă dezlipeam nicio clipă, aceasta mi se părea un vrăjitor. Nu știam nimic despre proces, nici despre pret soda caustica, dar mă fascina rezultatul. Îmi amintesc și acum, cum Bunica mă îmbia să spălăm prosoape împreună. Săpunul mirosea frumos, chiar dacă bunica nu folosea diverse parfumuri, curăța foarte bine și nici nu rănea pielea. Când clăteam rufele îmi plăcea să le trec prin apă până rămânea curată. Apoi, în unele seri, bunica își despletea părul, și-l umezea și trecea săpunul peste el.

Nu cred că am mai văzut păr frumos ca al Bunicii, nici nu am mai redescoperit săpunul pe care ea îl făcea. Și astfel s-a născut ideea să mă întorc în propria copilărie și să experimentez până reușesc. Bineînțeles, la început, nu a ieșit așa cum ar fi vrut. De-a lungul anilor însă, afacerea nu doar a crescut, dar a devenit o manieră excelentă de relaxare, permițându-mi să ofer pentru o anumită categorie de public, un produs autentic, natural care aducea ceva din povestea pe care o trăisem în copilărie.

Pentru uzul recurent, soda caustică la prețuri avantajoase îți permite să experimentezi, să te dezvolți neîncetat. La început cu stângăcie, apoi din ce în ce mai bine, săpunul pe care îl făceam era din ce în ce mai apropiat de ceea ce-mi doream, o variantă intermediară, modernă, între trecutul copilăriei și prezentul cu mult mai multe posibilități.

A fost o experiență unică și amuzantă într-un fel. La început, când lucram singură, a durat o perioadă până mi-am luat câteva lucruri esențiale precum: ochelari și mănuși pentru protecție, mască și halat, recipiente, forme, vase de tot felul, cântare etc. M-am revăzut lângă Bunica și mi-am spus cu strășnicie că voi reuși, indiferent cât de greu va părea. Cu această convingere, că voi reuși, am început să greșesc, să experimentez și să învăț.

Acum… nu este vorba despre afacerea-n sine, cât despre tâlcul istoriei mele. A fost nevoie de puțin curaj pentru a schimba un ritm prestabilit și sigur al vieții, pentru a mă arunca în vâltoarea propriei afaceri. Dar acest pas făcut, cu toate greutățile întâmpinate, lucrurile au căpătat o altă nuanță pe parcurs. Am învățat, cu ajutorul bunicii, de acum doar prin intermediul amintirilor, din păcate, că lucrurile pe care le învățăm, chiar și naiv în copilărie, ne ghidează și ne fac mai târziu să înțelegem prețul simplității.

Am învățat multe lucruri de la bunica mea, dar unul dintre cele mai valoroase a fost acesta… să îți faci cu propriile mâini lucruri, trainice, bune, pe care să le împarți și cu alții. Așa cum bunica oferea câte o bucată de săpun unei vecine, așa și eu am putut, din ce în ce mai mult, să îi ajut pe oameni să redescopere simplitatea.

Fără îndoială, povestea mea nu este nici unică și nici fabuloasă. Și de ce ar trebui să fie așa? Știu acum că acel moment a fost hotărâtor pentru viitorul meu, iar astăzi, fabricând săpun, spun iar și iar, povestea propriei copilării. Am dus mai departe învățăturile bunicii și le ofer oamenilor un săpun trainic, având ceva din înțelepciunea țărănească și din râvna mea pentru calitate.

Pasiunea, hotărât lucru, este cea care ar trebui să ne umple viețile. Din toate punctele de vedere. Visele sunt ușor de atins. Trebuie doar să încerci, să perseverezi, să nu te pierzi cu firea, să alegi ceea ce e potrivit pentru tine. Să muncești cu dedicare și să speri, aceasta este, cred eu, rețeta succesului !