Un război hibrid în continuă evoluție, care ne prinde... descoperiți

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

August 2026, o lună de foc în Europa și nu doar din cauza schimbărilor climatice, ci și în planul războiului hibrid purtat de Federația Rusă pe continent. La 7 august, serviciile poloneze au arestat un cetățean rus care se pregătea să asasineze un american de origine ucraineană. Donald Tusk a afirmat că este prima tentativă de asasinare, pe teritoriul unui stat NATO, a unui cetățean american de către serviciile rusești, de la disoluția Uniunii Sovietice încoace.

În ziua precedentă, o dronă cu exploziv a apărut deasupra aeroportului Leipzig/Halle lângă un avion cargo al companiei ucrainene Antonov Airlines. La 8 august, două drone au fost observate deasupra bazei din Mechernich a armatei germane. 13 august: Un incendiu și o explozie la Colleferro, lângă Roma, în secția de pulberi a KNDS Ammo Italy  – unde se produce muniție pentru Ucraina ( celebrele proiectile de 155 mm). În aceeași zi, un transformator din portul olandez Rotterdam - cel mai important hub comercial din Europa -  este cuprins de flăcări. Blackout general, urmat de un incendiu la rafinăria Exxon Mobil.

,,Un salt de calitate în războiul cu drone’’, spune ministrul de interne german

Cu excepția primului eveniment, nu există indicii că acțiunile ar fi fost organizate de structuri specializate rusești. Probabilitatea este reală, dar faptele nu o confirmă ... încă. De altfel, în cazul Leipzig/Halle, nu se cunoaște originea dronei – de fapt, a dronelor pentru că un alt UAV a lovit un avion ucrainean  în zbor, fără consecințe serioase – iar ministrul de interne german, Alexander Dobrindt a definit acțiunea drept ,,un salt de calitate’’ în contextul amenințărilor cu drone. În realitate, este ceva mai mult: Un salt de calitate în contextul general al ,,războiului modern’’.

În rândurile de mai jos nu voi încerca să demonstrez ceea ce nu au reușit investigatorii din statele menționate, ci voi arăta evoluția laturii cognitive a unei confruntări care depășește cadrul general al unui război hibrid.

Teama indusă populației, mai importantă decât un atac convențional

Ținând cont de afirmațiile de mai sus, nu cred că este cazul să analizăm, deocamdată, posibilitatea unei invazii sau pregătirea unui atac convențional asupra unui stat NATO. Pare a fi vorba de ceva mult mai subtil, o componentă evoluată – așa cum subliniam în titlu – a războiului hibrid. Semnale interpretate de serviciile occidentale evidențiază această ipoteză care își are originea în ,,laboratoarele de analiză’’ ale Agenției Centrale de Informații - CIA, a Statelor Unite, transmisă omologilor europeni.

În această etapă a războiului din Ucraina, caracterizată de modul defectuos pentru Rusia, în care se desfășoară ostilitățile pe front, Moscova are interesul să inducă ideea că ar pregăti o escaladare în cadrul conflictului armat. În realitate însă, interesul său ar fi acela de a alimenta constant gradul de insecuritate a populației din statele care susțin deschis Kievul, înclusiv România. Un recent raport al Congresului SUA se referă explicit la aceste aspecte, însă datele din teren ne conduc spre o nouă dimensiune a problemei.

Războiul psihologic, parte a celui hibrid

Prin acțiunile sale, Rusia promovează o formă de presiune psihologică ce produce efecte în rândul comunității, fără a recurge la un atac material de anvergură, convențional. Distrugerea infrastructurii, asasinate ordonate - în spatele cărora ar putea fi oricine - încitare la violență prin semnale punctuale lansate pe rețelele de socializare – toate sub steag fals – au rolul să alimenteze treptat și continuu o stare de teamă în rândul populației din interiorul frontierei de est a Alianței.

Ca să nu mai vorbim de ,,dronele căzătoare din cer’’ sau ieșite din apa mării - scăpate de sub control, deviate sau chiar ghidate - sabotajele feroviare, incendii, toate cu consecințe imediate în plan psihologic, fără a exista – cel puțin în fază inițială – o explicație plauzibilă, politică sau militară. Efectul în timp se suprapune obiectivului: Destabilizarea situației interne.

Ambiguitatea, parte a acțiunii subversive

În contextul expus mai sus, trebuie analizate cu atenție semnalele care conțin amenințări publice – implicite sau explicite – ale Moscovei de care ,,beneficiază’’ toate statele din Flancul de Est, chiar și unele din Vest în frunte cu Regatul Unit. Unele semnale par accidentale sau transmise ,,la cald’’ însă sunt atent gândite, bine calibrate și puse în gura unor personaje politice care se bucură de o anumită apreciere în exterior. Adică, sunt departe de … Medvedev.

De exemplu, nu demult, ambasadorul rus la ONU a afirmat – referindu-se la Letonia – că ,,apartenența la NATO nu este suficientă pentru a feri țara de represalii’’. Desigur, nu se referea la un atac armat, convențional ... Dar nu a fost Letonia, ci Estonia. La 18 august, guvernul de la Tallinn a făcut cunoscut că incendiul de la Milrem Robotics – societate care produce sisteme terestre fără echipaj, utilizate pe frontul ucrainean – ar avea legătură cu serviciile rusești. Anchetatorii nu au confirmat o asemenea ipoteză. Autorii reali știu că regia unei operațiuni de acest tip conține o mare doză de ambiguitate, construită cu grijă, iar aceasta din urmă devine parte a acțiunii subversive.

Statele din Flancul de Est, victime colaterale sau obiective mascate

Terenul asupra căruia se concentrează atenția Moscovei este teritoriul țărilor baltice, Poloniei, României, chiar al Bulgariei, state care susțin activ Ucraina și au expunere către frontierele Rusiei și Belarusului. Doar cu valoare de ipoteză de lucru, aș formula ideea că încluderea Germaniei, Olandei și chiar a Italiei între ,,destinatarii’’ acțiunilor subversive ar putea fi o diversiune menită să abată atenția de la obiectivul real: Flancul de est. Serviciile de informații lituaniene apreciau în luna iulie că partea rusă utilizează drone ucrainene recuperate pentru a înscena operațiuni sub steag fals în regiunea baltică.

Obiectivul: diminuarea coeziunii NATO legat de sprijinul pentru Ucraina. În esență, lituanienii încercau să explice caracteristica fundamentală a războiului hibrid: dificultatea de a înțelege, de către terți, a limitei care separă ,,teoria incidentului colateral’’ - aproape normal în caz de război - de caracterul intențional al unei acțiuni organizată în cele mai mici detalii, în scopul testării unei reacții din partea ,,victimei colaterale’’. La noi, părerile sunt împărțite, în funcție de … apartenența fiecăruia.

Avem și noi românii locul nostru pe podiumul …vulnerabilităților

Pornind de la afirmația mea de la început, trebuie să subliniez că un posibil sabotaj din categoria celor menționate mai sus nu ar trebui interpretat drept anticameră a unui conflict convențional cu Alianța Nord-Atlantică. Până să ajungem acolo, identificăm alte obiective, în niciun caz secundare, cu implicații economice – cheltuieli suplimentare pentru țara respectivă, obligația pentru autorități, în primul rând pentru serviciile de informații și armată, să aloce mai multe resurse umane și financiare – și în plan psihologic. Acestea din urmă derivă și din faptul că orice eveniment din categoria menționată evidențiază existența unor vulnerabilități care au scăpat autorităților sau pentru care nu sunt pregătite. Mesajul este clar: ,,Schimbați-le!’’

Ca să revin, noi românii suntem campioni la interpretarea … vulnerabilităților. Mai greu e cu eliminarea lor.

Concluzii

Obiectivele urmărite – așa cum au fost prezentate mai sus – au rolul de a demonstra cât de nociv pentru societate este sprijinul acordat Kievului. Ambiguitatea care se naște în jurul acțiunilor de acest tip, inclusiv în rândul celor care le cercetează - și ,,misterul’’ aferent fac parte din matricea elementelor luate în calcul de autori.

Din ce am observat până acum – inclusiv pe ,,segmentul românesc’’ al acțiunilor sale -  Kremlinul respinge din capul locului că ar fi la originea noilor componente ale războiului hibrid orientat, în principal, către statele din Flancul de Est. Pentru Dmitri Peșkov, afirmațiile lituanienilor, de exemplu, sunt ,,povești de groază’’ folosite pentru a justifica consolidarea prezenței militare NATO în regiunea baltică.

La reuniunea Alianței de la Ankara din iulie s-au luat decizii importante privind susținerea efortului de război al Ucrainei în 2026 și 2027. Ceva însă nu s-a stabilit: Când și în ce mod se va trasa frontiera dintre acțiunile sub acoperire sau sub steag fals și o agresiune reală interpretată ca atare, care intră sub incidența articolului 5 dinTratatul de la Washington.