Diavolul stă în detalii, precum și în variantele multiple de lucru pe care președintele le are dacă dorește, deopotrivă, să conserve legitimitatea parlamentară, dar și să se lupte cu toate armele și puterile împotriva COVID.

Problema cu organizarea alegerilor la termen este că suntem în plină pandemie. Etapa în care ne aflăm, coincide cu al doilea val COVID, potențat de sezonul rece dar și de alegerile locale și deschiderea școlii. Suntem în zona în care răspândirea comunitară nu doar că a creat o curbă exponențială de îmbolnăviri, dar duce și la decese sistematice. Conform analizelor independente de presă, România ocupă, în ultimele 14 zile, primul loc la numărul de decese Covid la nivel European, la mia de locuitori, asta în ciuda faptului că există state care au raportat și de două ori mai multe infectări zilnice. Semnele cedării sistemului medical, semne ridicate de doctorul Musta spre exemplu, sunt deja aici și produc efecte care se pot doar agrava. În aceste condiții, o campanie de 30 de zile, cu evenimente stradale și mers în bloc la urne, nu va face altceva decât să înrăutățească masiv situația.

Sigur că democrația ar trebui să fie cea mai înaltă năzuință a unui popor, iar legitimitatea parlamentară este un pilon central al acestei năzuințe. Însă, un Parlament poate fi legitim chiar dacă alegerile nu sunt organizate la termen. Spre exemplu, putem avea un Parlament legitim cu mandatul prelungit, legal și constituțional, până în martie, atunci când, vremea caldă va stăvili din rata de răspândire a COVID. Pentru că această situație este prevăzută constituțional, nu există motive să ne îndoim că prelungirea mandatului parlamentar ar putea fi ilegitimă. Din contră.

În al doilea rând, un Parlament legitim ar fi acel Parlament al cărui mandat s-ar prelungi prin instaurarea stării de urgență, așa cum prevede tot Constituția. Nu ar fi un parlament ilegitim, câtă vreme acesta ar opera sub prevederile și rigorile legale aferente, slujind o Românie pandemică, aflată, de fapt, în cea mai gravă criză sanitară, în plină desfășurare la nivel mondial. Starea de urgență ar fi și o situație în care Guvernul ar putea încerca stabilizarea pandemiei prin măsuri directe și în forță, măsuri care nu pot fi luate în afara acestui context.

Aceste două variante de legitimitate parlamentară, în afara organizării alegerilor la termen, sunt total ignorate de președinte și de liberali. Ceea ce ne conduce la concluzia că, pentru PNL, legitimitatea parlamentară înseamnă, nu atât consolidarea democrației prin vot, cât asigurarea continuității guvernamentale. Ca să traducem din română în română, asta înseamnă că, pentru liberali, singura formă de democrație legitimă acceptabilă este aceea în care Guvernul este unul liberal. Președintele nu este străin acestei interpretări total creative și non-democratice a democrației, câtă vreme s-a chinuit ieri să ne spună că domnia sa și guvernul domniei sale se descurcă foarte bine în condițiile date.

Sigur că, în aceste condiții, ne putem întreba dacă nu cumva liberalii consideră că cel mai legitim Parlament ar fi acel Parlament în care sunt singura forță politică. Sau dacă nu cumva, Orban contemplă cu nesaț posibilitatea instalării sale legale la Palatul Victoria pe o perioadă de 10 ani, pentru a se asigura că finalizează autostrăzile mult-visate. Ambele formule ar fi interpretări la fel de creative ale legitimității democratice precum cea furnizată ieri de președinte.

Speriați fiind de eroziunea guvernamentală, de scorurile nu tocmai proaste ale PSD și de contextul economic emergent, terifiați de perspectiva de a trebui să demonstreze abilitatea de a forma un buget în decembrie, liberalii vor să împingă alegerile la termen. Cu orice risc. Morți, bolnavi, o țară în haos. Nu contează câtă vreme sunt alegeri. În plan cinic politic, opțiunea este firească. În planul ideilor legitime, etice, atât de uzitate de unii și de alții, această formă de a face politică este mai degrabă o crimă de proporții. Pentru că instituțiile legitim construite și populate au ca principală prerogativă apărarea vieții. Iar dacă ratează această prerogativă, fie și de dragul alegerilor libere, atunci democrația este compromisă. Definitiv.