Sport
Un cunoscut om de televiziune din România și-a văzut moartea cu ochii. Experiența care l-a marcat pe viață
Televiziunea Română. Sursa foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un cunoscut om de televiziune din România a trăit coșmarul carierei în Corsica. Emil Grădinescu a devenit comentator sportiv la TVR la scurt timp după Revoluție și este în acest moment lider la capitolul experiență în acest domeniu. A văzut tot ce se putea vedea pe stadioane, iar la capitolul experiențe neplăcute rămâne partida jucată de Steaua, în 1997, la Bastia.
Grădinescu a fost aproape să fie linșat, la acel meci, de barbarii fani ai gazdelor. Pe 4 noiembrie, „militarii” au jucat returul din turul al 2-lea al Cupei UEFA. Se duceau în Corsica după ce se impuseseră în Ghencea cu 1-0. Echipa antrenată la acea vreme de Mihai Stoichiță avea să piardă cu 2-3, dar să se califice. Întâlnirea a fost un coșmar pentru orice român care a ajuns pe stadionul celor de la Bastia. Corsicanii au depășit cu mult limitele normalului.
Coșmarul lui Emil Grădinescu, cunoscut om de teleziune
Grădinescu a devenit repede o țintă pentru suporteri, pentru că a jubilat la golurile marcate de Cătălin Munteanu. „Țin minte că aveam cabina de comentariu pe ultimul rând al tribunei. La golurile noastre evident că am strigat, iar corsicanii din jur m-au auzit. În timpul jocului n-au putut face decât decât să mă înjure, dar la pauză au intrat peste mine. Unul mi-a rupt o pâine uscată în cap, iar altul din ușă, îmi arăta cu degetul trecut peste gât ce mă așteaptă la final.
Emil Grădinescu. Sursa foto: Facebook
Au vrut să ne mute de acolo, numai că eu nu puteam pleca, pentru că numai acolo era post de comentator. Atunci, Marius Georgescu, de la România Liberă, spus: „Stați, bă, unde plecăm și-l lăsăm p-ăsta singur? Îl omoară ăștia!”. Și așa au rămas toți cu mine.
Din fericire, la final am avut polițiști care ne-au asigurat securitatea, și mie și celor din presa scrisă”, și-a amintit comentatorul sportiv.
„Mi se povestise că în sezonul precedent, la meciul decisiv pentru promovarea în Ligue 1, ratau în serie, nu intra mingea în poartă și a ieșit un corsican din tribună, s-a dus pe teren și a împușcat mingea. A tras cu pistolul în minge! „Schimbați mingea, că asta nu intră în poartă. Aduceți alta!”, mai spunea Grădinescu.
Martorii din teren sau din tribune aveau să povestească scene de o sălbăticie nemaivăzută. „La Bastia am trăit iadul pe pământ! Șicanele au început încă de la antrenamentul oficial, când ne-au stins lumina nocturnei cu 5 minute înainte de încheierea ședinței. N-aveai la cine protesta, n-aveai cu cine să te înţelegi, oamenii de la stadion o ţineau una şi bună, că a expirat timpul care ne fusese rezervat.
Ostilitate pe faţă din partea lor, dar la momentul respectiv nu ne gândeam că această ostilitate se va transforma la ora meciului în violenţă dusă la maximum”, povestea Lavi Hrib, pentru evz. Fostul jucător al Stelei marcase golul din tur.
Nebunie și pe teren, și în tribune, și la vestiare
„Două episoade petrecute înaintea partidei ne-au băgat însă puţin frica în oase vizavi de ce ne aşteaptă. Mai întâi, în dimineaţa partidei am ieşit cu toţii la o plimbare prin oraş. Eram îmbrăcaţi în treningurile alea ale noastre, ponosite, că pe vremea aia nici nu aveam costume de prezentare. Pe stradă, lumea a văzut emblema cu Steaua și ne arătau ba trei degete, ba cinci, plus înjurăturile de rigoare, totul cu niște fețe încruntate de ziceam că acum sar la noi. Ţin minte că am mers undeva spre faleză şi am vrut să luăm un suc, o cafea, de la una din terase. Tipul de la bar nu a vrut să ne servească. A zis că e închis”, și-a amintit Hrib.
„Al doilea episod prevestitor de rău s-a petrecut când am plecat spre stadion, de la hotel. Aveam 6-7 mașini de poliție în fața autocarului și tot atâtea în spate, după noi. Niciodată pe unde fusesem şi jucasem nu am mai avut asemenea măsuri de securitate.”
Scenele din teren sunt teribile. „Intrau tare, chiar dur, încă din primele minute. Se simţea şi ură şi frustrare în jocul lor. Eram rezervă, dar îi simţeam pe ai noştri din teren destul de timoraţi. A mai ieşit şi Roşu încă din primele 10 minute, accidentat, şi-a rupt clavicula după ce a căzut urât de tot împins de unul de-ai lor.
Lăcătuș un dur, intimidat de gazde
Lăcătuş i-a reproşat unui negru mare din apărarea lor, Mendy, intrările dure din prima repriză, iar ăla i-a băgat mâna în gât. Au mai venit doi-trei de-ai lor, dar s-a băgat arbitrul şi i-a despărţit. Cum-necum am ajuns la vestiar deşi unii dintre ai noştri îşi luaseră câteva după ceafă până şi de la oamenii de ordine! Am rămas închiși în vestiare o oră și jumătate după meci, Poliția ne-a cerut asta, să așteptăm să se disperseze suporterii lor.
Câte flegme mi-am luat atunci nu mai spun, îmi venea să vomit când mă uitam la tricoul meu, care din roșu devenise aproape alb. Și asta n-a fost tot, aruncau cu niște monezi mari și grele învelite în leucoplast, probabil să nu vadă observatorul de joc, habar n-am de ce. Dacă te lovea o monedă din aia urlai de durere, nu alta”.
