Agricultura europeană este împotmolită într-o „dependență permanentă de pesticide”, iar măsurile UE au hibe majore, astfel încât nu pot produce foarte necesara reducere a folosirii pesticidelor, a constatat un raport realizat recent de asociația nonprofit pentru drepturile consumatorilor Foodwatch.

Lars Neumeister, autorul raportului și specialist în problema pesticidelor încă din 1998, a avertizat că noile reguli care urmează a fi adoptate pentru diminuarea riscurilor și utilizării pesticidelor în UE nu vor produce efecte, scrie Elena Sánchez Nicolás în EUObserver.

„Nu există în acea lege nici măcar un singur lucru care va asigura reducerea [utilizării] pesticidelor”, a declarat el într-un interviu acordat pentru EUobserver.

La mijlocul lui iunie Comisia Europeană a dezvăluit noi reguli urmărind reducerea folosirii pesticidelor în UE.

Proiectul de lege, neaprobat încă și de Consiliul UE și Parlamentul European, face obligatorie ținta reducerii folosirii pesticidelor cu 50%, introdusă în premieră prin Strategia „De la fermă la consumator”.

Însă Neumeister afirmă că Comisia a creat impresia că legea ar putea produce transformări revoluționare - când de fapt e bazată pe reguli și standarde „slabe”.

Indicatorul de Risc Armonizat 1 (HRI-1) a fost adoptat de Consiliul UE în 2019, însă, în 2020 deja, curtea de audit a UE se îndoia de eficiența lui în ce privește măsurarea progresului către ținta reducerii folosirii pesticidelor - un subiect care constituie motiv de îngrijorări de mulți ani și pentru activiști și fermierii care practică agricultura organică.

Neumeister a declarat că acești indicatori sunt adoptați sub influența industriei, iar ei constituie o nouă formă de „greenwashing” [fals ecologism - n.trad.].

„Este scandalos că a fost nevoie de 10 ani pentru a veni cu ceva care, în esență, este o trădare a cetățenilor”, a afirmat el.

Toate tentativele anterioare de reducere a folosirii pesticidelor în UE au eșuat, cu excepția Danemarcei, unde guvernul a reușit să reducă în ultimii ani utilizarea pesticidelor grație unor instrumente politice precum taxa pe pesticide.

„Avem nevoie de o taxă pe pesticide”, a declarat Neumeister, precizând că Comisia a făcut „tot posibilul pentru a se eschiva să adopte măsuri prin această lege nouă”.

„Dacă există vreo decizie politică în privința utilizării pesticidelor, atunci ar trebui să vă uitați la instrumentele care au demonstrat că funcționează, nu la cele despre care s-a dovedit că nu funcționează”, a insistat el.

Raportul Foodwatch afirmă că vor fi mai multe fonduri disponibile pentru agricultori dacă s-ar implementa o taxă pe pesticide și, concomitent, dacă s-ar adopta o taxă pe carbon suficient de mare (fie prin taxare directă, fie printr-un sistem de tranzacționare a emisiilor) pentru materiile prime și fertilizatorii de import.

Taxa pe pesticide deja adoptată de Danemarca se bazează pe toxicitatea și comportamentul în mediu ale fiecărui produs în parte.

După o reformă fiscală din 2013, pesticidele mai nocive au devenit mai scumpe, lucru care i-a încurajat pe agricultori să le substituie cu pesticide mai puțin toxice. Această abordare nouă s-a demonstrat că nu a avut consecințe negative pentru productivitatea agricolă a Danemarcei.

„Creșterea prețurilor pesticidelor nu duce automat la creșterea costurilor de producție, întrucât există un procent destul de mare de utilizare inutilă a pesticidelor”, afirmă raportul.

La multe culturi, o reducere cu 40% a utilizării pesticidelor e suficientă pentru a evita efectele negative asupra profitului, a declarat Neumeister.

Conform Eurostat, în 2011-2020 în UE s-au vândut anual în jur de 350.000 de tone de pesticide. (Traducere: Andrei Suba, RADOR)