În ciuda acordului de încetare a focului, din 15 februarie, luptele dintre forțele ucrainene și rebelii pro-ruși au continuat, ultimii înregistrând victorii importante.

Retragerea trupelor ucrainene prost echipate din orașul strategic Debalțevo pe 18 februarie și forțele separatiste care se îndreaptă spre orașul Mariupol din sud arată că rebelii pro-ruși continuă asaltul asupra estului Ucrainei. Iar experții spun că este improbabil să se oprească.

„Alexander Zaharcenko, premierul auto-proclamatei Republici Populare Donețk, a anunțat că după ce au cucerit Debalțevo plănuiesc să cucerească întregul Luhansk și întregul Donețk”, a declarat Steven Pifer, fost ambasador american în Ucraina din 1998 până în 2000.

„Mulți sunt cei care cred că rușii vor să avanseze până la punctul în care nordul Crimeii se învecinează cu Ucraina.”

Silviu Prigoană și-ar fi prevestit moartea: Regret enorm că nu l-am chemat

Mirela Vaida, în lacrimi. Trăiește cu o mare apăsare peste care nu poate trece

Capturarea orașului Mariupol ar echivala cu crearea unei zone de legătură între Crimeea, anexată de Rusia în martie 2014, și Rusia. Aceasta ar implica, după cucerirea Mariupolului, ca forțele rebele să avanseze spre Vest încă 300 de kilometri spre Crimeea.

Steven Pifer se așteaptă ca pe această bucată de pământ pro-rușii să întâmpine cea mai mare rezistență din partea armatei ucrainene dar și a partizanilor înarmați, care până acum s-au pregătit să intre în luptă.

Diplomatul american nu este însă convins că Rusia va sprijini o asemenea mișcare îndrăzneață:

„Cred că rușii înțeleg că a merge mai departe decât se află acum ar putea să se dovedească mult prea costisitor, atât din punct de vedere al pagubelor fizice cât și din al reacției internaționale dure.”

Când au fost declanșate ostilitățile, în aprilie trecut, mulți observatori au afirmat că Rusia încearcă să repete istoria din 2008 din Georgia: au produs un „conflict înghețat” care a stopat drumul Georgiei spre Occident și eventual chiar aderarea la Uniunea Europeană și NATO.

Nu este clar însă ce urmărește Vladimir Putin prin crearea unui conflict înghețat în Ucraina, scrie William Harrison Courtney, fost ambasador american în Kazahstan între 1995 și 1997, pe un blog al RAND Corporation:

„Scopurile Moscovei în acest conflict par să includă restaurarea hegemoniei în vecinătatea sa, prevenirea extinderii NATO și a Uniunii Europene și sprijin pentru actuala administrație de la Kremlin.”

Rezistența pe care Ucraina a opus-o forțelor pro-ruse pe care Putin le înarmează pentru a-și atinge aceste scopuri a fost una slabă, cu trupe prost echipate și folosind arme din epoca sovietică.

Însă posibilitatea ca Statele Unite să furnizeze Kievului arme letale ar putea produce o schimbare în derularea conflictului. Însă Uniunea Europeană, mai ales Germania și Franța se opun categori trimiterii de arme în Ucraina, și pare să mizeze exlusiv pe cartea sancțiunilor economice și administrative.

Acestea s-ar putea dovedi cu totul ineficiente, crede Sarah Lain, cercetător și expert în probleme rusești și sovietice la Royal United Service Institute din Londra:

„Putin nu a fost niciodată omul care să se încline îndoaie la presiunea externă, și a demonstrat-o și în fața sancțiunilor, care sunt singura măsură la care Europa este dispusă să recurgă.”