În anul 2008, ministrul de Finanțe francez, Christine Lagarde, aproba efectuarea unei plăți ilegale masive (400 mil. euro) spre un om de afaceri- prieten al șefului ei, președintele Franței, Nicolas Sarkozy.

Ulterior, o Curte franceză o condamna penal pe Lagarde pentru acest caz, dar acuzata ocolea o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare, după ce judecătorul a ordonat recuperarea prejudiciului de la omul de afaceri. În iulie 2011, condamnata penală Christine Lagarde a “avansat” și a devenit șef al Fondului Monetar Internațional (FMI).

Avem, așadar, o penală care conduce sistemul de plăți internaționale și căreia tefelismul nu îi mai amintește în stradă trecutul, deoarece piticii tefeliști occidentali nu sunt ghidați pentru “proteste” neapărat până la sediul FMI.

Cu certitudine, dacă penalul

… președinte PSD Liviu Dragnea din România ar fi fost și el un director al FMI, un globalist cu mustață și ONG-urin în stăpânire și un doctor în feminism și political correctness, atunci inclusiv mitingurile tefeliste de la București s-ar fi stins la o bodegă din Obor, iar tefeliștii ar fi rezolvat la o țuică “de crăci” dilemele juridice pe care le au ei pe Legile Justiției. Dublul standard grețos practicat în ultimul timp de democrația occidentală în raport cu statele- viteza a doua din Europa Centrală și de Est impune nu doar atenția mărită a guvernelor est-europene dar și editarea unui Cod de bune maniere (eventual pe finanțare nerambursabilă Soros) pentru Germania- Franța- Olanda- Italia.

Din 2017, tineretul fericit și liber

… mai cunoscut și ca “tineretul TeFeList” a manifestat în România “împotriva corupției”, după modele deja consacrate de grupurile sorosiste “Rezist” din Ungaria, Polonia sau Israel. Într-un imaginar ring de box, se sugera în presa atașată Binomului SRI- DNA că și la București, în timpul protestelor, la “colțul albastru” se aflau tefeliștii cinstiți, iar în “colțul roșu”- cu etichetele gata lipite- se aflau îngrămădiți corupții lui Liviu Dragnea: jurnaliștii se aflau npe margini, ca să înregistreze totul. Ca jurnalist, te poți urca și în cârca unui serviciu secret ca să filmezi mai bine.

Cazul Alex Costache. De la TVR

Pe 30 ianuarie 2018, Serviciul Comunicare al TVR transmitea pentru publicația cristoiublog.ro, în virtutea unei solicitări de informații publice, confirmarea că TVR efectuează o cercetare în legătură cu presupuse conexiuni între reporterul Televiziunii Publice, Alexandru Costache şi Serviciul Român de Informaţii. Informaţiile la care făcea referire TVR fuseseră postate online de fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir, co-fondator al mișcării Inițiativa Civică “România 3.0”. În același timp, TVR confirma că prin decizia nr. 1163 din 20 decembrie 2017, Comitetul Director al Televiziunii Române nu a aprobat colaborarea lui Alexandru Costache cu site-ul “România curată”, fondat de unul din reprezentanții în România ai controversatului miliardar american George Soros: Alina Mungiu Pippidi (Open Society Foundations boards).

Cazul Costache trebuie lămurit

… de conducerea TVR și de conducerea SRI pentru că subiectul “acoperiților” din presă este unul vechi și sărac în nume pentru România. În plus, în pofida interdicției instituite de TVR pentru angajatul său, Mungiu Pipidi l-a menținut pe Costache în caseta redacțională de la “România curată”. Altfel spus, un nou dublu- standard tipic sorosist- dacă nu ești de-al “lor”, atunci ești “penal” încă de când te-a umflat primul procuror DNA, iar dacă ești de-al “lor” și ai o problemă ridicată public în legătură cu deontologia, atunci musai că vei fi scuzat până la verdictul final. Păstrând proporțiile, dublul-standard gigant de la nivelul Christine Lagarde se regăsea în aceeași familie cu dublul- standard pitic, de la nivelul unui redactor al Televiziunii Publice din România. Prin sosirea în în Estul Europei a miliardarului George Soros și a legiunii sale de “multiculturaliști”- cărători de flipcharturi, a fost inaugurat un precept care i-ar fi umplut de invidie și pe inventatorii antici ai Democrației: democrația “lor”, a sorosiștilor, este întotdeauna “mai tare” decât democrația “altora”.

România se mobilizează

…. încă din anii ’90 ca să facă publică o listă a jurnaliștilor care au colaborat sau colaborează cu serviciile speciale ale Statului. De-atunci și până în prezent, starea de mobilizare a rămas la fel de leșinată. Țara noastră a condamnat popi, bucătari, visători, gospodine și gușați din politică pentru colaborare cu Securitatea, dar “formatorii de opinie” introduși de Serviciile Speciale și lăsați “în adormire” prin redacțiile mass-media au rămas veșnic intangibili, pitiți în spatele computerelor. Au existat și amintiri frumoase: în 1997, fostul ministru de Externe Adrian Severin declara că este în posesia unei liste care conține numele unor șefi de partide si de gazete care lucrează pentru servicii secrete străine. După tipic mioritic, Severin nu a oferit dovezi, iar scandalul care a urmat nu a provocat clarificări. La mult timp după declarațiile lui Severin, fostul ofițer SRI Daniel Dragomir venea cu dezvăluiri referitoare la jurnaliști care ar avea “conexiuni speciale” cu serviciile secrete- de la ziarul “Adevărul”, de la TVR, de la web-site-ul ziare.com etc. Referitor la amploarea fenomenului, Adrian Bucur, un membru în Consiliul de Administraţie al Societății Române de Televiziune (SRTv) a și descris sumar, în 2015, densitatea de “ochi albaștri” de pe culoarele Televiziunii Publice. ”În TVR ar exista 300 de colaboratori sau angajaţi ai serviciilor secrete„, respectiv aproape 10% din numărul total de angajaţi ai Televiziunii Române ar fi în această situaţie”, declara el. După un obicei consacrat, de tipul “Mușcă și fugi”, Bucur a adăugat repede că nu deținea dovezi asupra afirmațiilor sale.

TVR nu este un post de nișă

… care emite în comuna Malu Spart, ci este o instituție care ar trebui să se constituie ca reper moral al muncii pentru celelalte televiziuni. Faptul că reporterul Alexandru Costache este activ la Televiziunea publică și concomitent la o publicație editată prin staff-ul lui Soros ar fi trebuit să nască de timpuriu oarece întrebări și suspiciuni. Ca reporter TVR, el trebuia să își impună stilul sobru și neutru, conform unui a Cod de Etică adoptat, iar ca “activist” în grădina cu povești a lui Mungiu Pipidi, devenea un scriitor de “anchete”, cu valențe evident politice: un soi de dublă personalitate care împingea inevitabil spre întrebări de genul “Cum o arăta PSD-istul perfect în viziunea finală a lui Costache?”. Faptul că echipele anterioare de conducere a TVR au lăsat în suspensie statutul unor astfel de colaborări ale reporterilor proprii a arătat- prin perpetuarea unui fenomen discutabil, un nivel semnificativ de amatorism, ignoranță și indulgență prezent la vârful instituției publice.

Niște titluri din Costache

Clasicismul în viață de la TVR care, prin reporteri precum Al. Costache oferea concomitent comentarii și pe site-urile apropiate lui Soros și globaliștilor săi, a produs o multitudine de “titluri incisive”, ca o bună confirmare că reporterul a avut profesori buni. Să amintim numai câteva din “execuțiile” reporterului de pe România curată: “Apostolii lui Dragnea. Un europarlamentar activ, un suspect DNA și alte personaje interesante”, “CÂT NE COSTĂ BARONII. Cum se pierd milioanele pentru primul sens giratoriu suspendat din România pe mâna afaceriștilor penali”, “Atacul puterii politice la independența Justiției ne aduce încă un an de MCV”, “Conexiunile în România ale lui Elliott Broidy, omul care l-a dus pe Dragnea la Trump”, “Ceri demisia lui Kovesi şi eşti prieten cu infractorii? “Rişti” să fii promovat în MAE!”, “Reforma” lui Tudorel pune Justiția sub control politic”, ” USR o dă pe Firea pe mâna DNA”, “DNA, pe urmele afacerilor lui Liviu Dragnea şi Tel Drum în România şi Brazilia” etc. Exemplele pot continua, iar Băieții pe care Alexandru Costache- “România curată” sau gazetarii de la publicația Soros “Rise Project” îi văd în griuri, Soros nu îi poate vedea în roz.

Subiecții lui Costache din “România curată”

….sunt aproximativ aceiași cu cei de la Rise Project, un alt produs media, cu finanțări prin încrengăturile jurnalistice marca George Soros, despre care “Cristoiu Blog” a mai amintit. Dacă este să-i amintim doar pe președintele PSD Liviu Dragnea (care în 2017 declara „Totul pleacă de la Soros, de la răul pe care vrea să-l facă în această țară și nu numai în această țară (…)”) sau pe Beny Steinmetz (afacerist israelian- vechi adversar al lui Soros, n.n.), firul bombardamentului media capătă o consistență și o claritate. Este de observat că în articolele lui Costache de pe “România curată”, Direcția Națională Anti-Corupție (DNA)- descrisă de presă ca parte funcțională a Statului Paralel, apare ca fecioara care asediază corupții țării, cu Liviu Dragnea în “colțul roșu” al ringului. Opiniile personale nu lipsesc.

Așa, de exemplu

… un “suspect DNA” a devenit, în viziunea lui Costache, un “apostol” al lui Dragnea. Elliott Broidy (care este și un suporter al lui Donald Trump, dar și omul care l-a dus pe Dragnea la Casa Albă din Washington DC, deci adversar politic al magnatului Soros) este “controversat”. Fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir “a devenit personaj media”, fiind invitat la televiziunile de ştiri să facă „dezvăluiri” despre „statul paralel” “din care a făcut şi el parte”. Etcetera. Calitatea de “suspect DNA” care depășește azi în notorietate pe cea de prizonier la Canal în anii 50, a trezit revolta acelei părți din Mass-media din România care încă mai crede că sentința unui judecător este superioară punerii sub acuzare printr-un procuror anti-corupție. TVR trebuie să investigheze cazul Alex Costache, să facă public un raport cu concluziile anchetei și să evalueze dimensiunile acestui fenomen.

Articol preluat de pe Cristoiublog.ro