Tunisia returnează banii Europei și amenință: „Continuați așa și vă vom dezvălui adevăruri care nu sunt în interesul vostru”

Tunisia a returnat cele 60 de milioane de euro trimise de Uniune pentru punerea în aplicare a Memorandumului de Înțelegere semnat în iulie, scrie Il Fatto Quotidiano.

Un nou episod al foiletonului acordului dintre Uniunea Europeană și Tunisia care are în centru imigrația şi o palmă dată celor care, începând cu guvernul Meloni, își revendicaseră victoria, siguri că blochează debarcările migranților care pleacă în mare parte de pe coastele tunisiene.

Mai mult: de data aceasta, Tunisul amenință UE cu dezvăluirea unor „adevăruri care nu sunt în interesul vostru”, cuvinte rostite de ministrul de externe Nabil Ammar, care acuză Uniunea că a folosit fonduri promise pentru a ajuta țara după pandemie și pe care nu le-a trimis niciodată, dar pe care pretinde, unilateral, că le alocă implementării Memorandumului.

Relațiile Tunisia - UE, mai tensionate ca niciodată

De la anunțarea acordului, relațiile cu Tunisul nu au fost niciodată atât de tensionate. La fel de problematice şi relațiile cu Fondul Monetar Internațional, în timp ce ţara africană încheie noi acorduri cu Rusia, iar ţările BRICS se confirmă ca o posibilă alternativă la relațiile cu UE, şi nu doar în Tunisia.

Memorandumul prevedea o alocare inițială de 105 milioane de euro pentru gestionarea fluxurilor migratorii, precum și alte 150 de milioane pentru sprijinirea bugetului tunisian, care se confruntă cu o criză economică gravă.

Însă în ciuda faptului că Uniunea și Italia în special au descris acordul ca pe o victorie asupra problemei migrației ilegale, în septembrie, Tunisul nu văzuse niciun ban.

Tunisia nu a oprit migranții ilegali

Nici numărul debarcărilor de pe coastele italiene nu s-a redus, dimpotrivă.

La sfârșitul lunii septembrie, Comisia UE a anunțat că este pregătită să trimită primii bani „pentru a sprijini implementarea Memorandumului de Înțelegere”.

La 3 octombrie, UE a eliberat 127 de milioane de euro, din care doar 42 fac parte de fapt din acordul semnat în iulie. Restul sunt alocații deja prevăzute, inclusiv cele 60 de milioane tocmai returnate de Tunis.

Un truc? Memorandumul semnat de președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, nu a fost pe placul Bruxelles-ului, unde a fost aspru criticat, nu doar de partidele de stânga, cu acuzația că dorește să livreze un cec în alb regimului președintelui Kais Saied.

Acesta a spus însă că „Tunisia nu acceptă pomană”, anunțând rambursarea celor 60 de milioane.

Scandal cu UE pe banii pentru pandemie

„Acești bani datează de pe vremea pandemiei Covid-19 și nu au ajuns la noi, astăzi, ei ni-i plătesc pentru anul 2023 și pentru a susține bugetul de stat (un capitol al Memorandumului, n.d.), așa că i-am returnat și i-am avertizat împotriva politicii de înșelăciune și cu privire la publicarea corespondenței confidențiale”, a spus ministrul Ammar.

O replică, scrie publicaţia La Stampa „la mișcarea comisarului european Oliver Varhelyi, care în urmă cu o săptămână publicase pe rețeaua de socializare «X» scrisoarea oficială în care guvernul tunisian comunicase numărul contului în care trebuia plătită suma”.

Și a lansat provocarea: „Dacă nu vreţi banii, daţi-i înapoi”. Ceea ce în data de 9 octombrie, s-a şi întamplat.

Amenințări din Tunisia

„Dacă veţi continua în acest fel, vă vom răspunde dezvăluind adevăruri care nu sunt în interesul vostru. Noi nu implorăm pe nimeni și lumea nu se oprește în fața unui partener sau a altuia: noi nu am început războaie și nici nu am aruncat omenirea în războaie mondiale așa cum ați făcut voi, pentru noi suveranitatea nu înseamnă arme și mijloace, ci demnitate și puterea de a spune adevărul tare și clar”, a adăugat Ammar într-un interviu publicat de cotidianul arab AI Chorouk.

Chiar înainte de transferul tunisian, pe 9 octombrie, purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Ana Pisonero, a declarat că nu a primit „nicio rambursare” a fondurilor plătite Tunisiei.

„Și nu am nicio informație despre suspendarea formală sau informală a memorandumului de înțelegere”, a adăugat purtătorul de cuvânt principal Eric Mamer.

Tunisia „nu e poliția de frontieră a Europei”

Acum, situaţia se schimbă decisiv, lucrurile precipitându-se după evenimentele din ultimele săptămâni, când Saied a respins delegația parlamentarilor europeni din Comisia pentru Afaceri Externe și a amânat pentru o dată ulterioară întâlnirea cu oficialii UE privind implementarea Memorandumului. Nu că Tunisia nu ar avea nevoie de bani, dimpotrivă.

Însă acordurile cu Uniunea Europeană nu mai sunt singura cale, iar acest lucru schimbă relațiile dintre Tunis și guvernele europene. Acordurile cu UE au fost legate mereu de problema migranților și Saied a spus întotdeauna că Tunisia „nu este poliția de frontieră a Europei și nu va accepta să devină o țară de refugiu”.

Același discurs şi cu FMI pentru un împrumut în valoare de peste două miliarde de dolari, menit să ajute economia tunisiană să se redreseze, împrumut care pluteşte şi el într-o zonă de incertitudine deoarece Saied nu consideră că reformele cerute de Fond sunt o soluție viabilă pentru populație.

Apropiere de Moscova

La Stampa reaminteşte că, „la 25 septembrie Ammar  a zburat la Moscova pentru a se întâlni cu omologul său Serghei Lavrov, cu care a semnat un acord comercial”.

Un schimb prin care Rusia își va trimite turiștii în Tunisia, iar aceasta va importa grâu rusesc. Nu numai, Tunisul primeşte de mult timp fonduri din Algeria, ţară care are relații strânse cu Moscova.

Tunisul pare să evalueze o alegere făcută deja de multe țări care s-au alăturat alianței Brics (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), precum, recent, Argentina, Etiopia, Iranul, Egiptul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Canale alternative pentru a găsi resurse care să nu fie împovarate de condițiile impuse de țările europene care pun mereu pe masă migrația.

Prezența occidentală este în criză în multe țări africane, iar lovitura de stat din Niger confirmă evoluția din centura Sahel, Algeria opunându-se intervenției militare propuse de Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest (Ecowas). Dacă Memorandumul atât de drag guvernului Meloni va fi implementat vreodată, UE va trebui să se pregătească să ofere condiții mai avantajoase.

(Traducerea: Cătălina Păunel, RADOR RADIO ROMÂNIA)