La această gravă anomalie s-a ajuns. Și nu este în discuție un câștig sau o pierdere suferită de o persoană sau alta în plan individual. Pierde sau câștigă cetățenii unui întreg sector. Sectorul 1 al Capitalei, mai populat și mai bogat decât multe dintre orașele României. Cum de s-a ajuns la o asemenea anomalie?

Alegerile democratice au un singur obiectiv mare și lat. Cetățenii se pronunță din patru în patru ani și, în funcție de votul lor, este desemnat un primar. O bună parte din confortul sau disconfortul lor este în mâna acestuia. Dacă aceasta este rațiunea alegerilor democratice, atunci este de la sine înțeles că persoana care deține mandatul de primar trebuie să fie întotdeauna, într-un mod absolut obligatoriu, una și aceeași cu persoana care a obținut cele mai multe voturi. În mod logic, este cu neputință ca o persoană cu voturi mai puține să ocupe prima poziție pe podium și, din această poziție, să-și exercite puterea administrativă asupra a sute de mii de cetățeni. Dar totuși s-a întâmplat.

S-a întâmplat ca la Sectorul 1 București să se săvârșească o fraudă gravă. Astăzi aflăm că cele mai multe voturi le-a obținut nu Clotilde Armand, ci Daniel Tudorache. Și, cu toate acestea, Clotilde Armand a câștigat Primăria prin fraudă. Și a condus, până în prezent, având în spate voturi mai puține decât adversarul ei politic. Tudorache a câștigat democratic, dar a pierdut în urma unor manevre dolosive, săvârșite „noaptea ca hoții”. El a rămas pe tușă, în timp ce Clotilde Armand a preluat conducerea Sectorului 1. Și, chiar mai mult, în scurt timp s-a văzut confruntat și cu un dosar penal. Întrucât meteahna unor procurori este să se suie degrabă cu picioarele pe cei care nu au reușit să ocupe prima poziție pe podium.

La timpul respectiv, presa și organizațiile societății civile au semnalat, punând la vedere toate argumentele, existența unei fraude fără precedent prin brutalitatea ei.

În cursul nopții, sub camerele de luat vederi care au înregistrat totul, persoane neautorizate au umblat la sacii cu voturi și au comis jongleria, care a dat-o câștigătoare pe Clotilde Armand. Biroul Electoral era condus de un judecător. Judecătorul a închis ochii. Pasămite primise dispoziție să facă tot ce-i stă în putință pentru a o scoate câștigătoare pe Clotilde Armand.

Degeaba au derulat televiziunile zi după zi, mult timp, imaginile care incriminau procesul electoral, demonstrând frauda. Și, mai apoi, trei instanțe de judecată, cu trei judecători strâmbi, i-au dat câștig de cauză aceleiași Clotilde Armand.

Haideți să considerăm că ce a fost, a fost. Și că, fără a șterge ceva cu buretele, rămâne în viitor sarcina procurorilor și apoi a unor noi judecători de a dovedi că la mijoc a existat un lanț întreg de fărădelegi. Și că, într-un viitor oarecare, cu toată lentoarea cu care se mișcă Justiția noastră independentă, vinovații vor fi pedepsiți. Poate chiar cu Clotilde Armand în frunte. Fiind considerați toți ca făcând parte dintr-un grup criminal organizat. Tot ce se poate. Dar cum rămâne cu cetățeanul?

Cum rămâne cu dreptul elementar al cetățeanului de a alege și de a-l vedea pe cel ales conducând comunitatea?

Marea anomalie abia de aici începe. Fiindcă legea este de așa natură, desigur, o lege strâmbă, încât oricât ne-am da peste cap, în ciuda faptului că acum, iată, s-a demonstrat că a câștigat alegerile, Daniel Tudorache nu are nicio șansă ca, începând de mâine, să meargă în Primăria Sectorului 1 în calitate de edil. Și indiferent cât de temeinic s-a dovedit frauda, Clotilde Armand tot va continua să rămână la butoane. Iar această stare de lucruri va dura mult și bine.

Societatea este strâmbată și schimonosită din capul locului. Pentru că legea pe care trebuie să o respectăm este strâmbă. Și această lege strâmbă a învins literalmente principiul sacrosant de care vorbeam la începutul acestei analize. Cetățeanul degeaba a ales. Chiar dacă s-a dovedit că a avut dreptate, el este silit să moară cu dreptatea în brațe. Și de aceea, nu întâmplător, Clotilde Armand și-a permis să ne persifleze pe toți. Și să ne spună de la obraz că, oricât de mult ne-am da peste cap, noi, cetățenii, noi, procurorii, noi, judecătorii, noi, jucătorii politici sau noi, jucătorii din societatea civilă, ea va rămâne bine-merci înșurubată mult și bine în Primăria Sectorului 1. Vezi Doamne, pentru că așa au căzut zarurile.

Pentru ca această doamnă Clotilde Armand, cetățean francez, membru marcant USR, să fie dată la o parte conform voinței cetățenilor, trebuie să se întâmple unul dintre următoarele două lucruri. Să aibă loc un proces penal, la capătul căruia grupul criminal organizat să fie condamnat și pus după gratii. Numai că această operațiune va dura cel puțin cât un mandat. Poate chiar mai mult. S-ar putea întâmpla ca doamna Clotilde Armand să mai câștige o tură, până când cei care aplică o lege strâmbă cu atâta lentoare să o scoată din joc.

Sau ar trebui organizat un referendum, la inițiativa unui număr mai mare de cetățeni, decât cei care au votat la ultimele locale. Ceea ce este imposibil. Daniel Tudorache nu poate strânge atât de multe semnături. Nu are infrastructura necesară. Dar admițând că s-ar întâmpla asta, ce ar urma? Ar urma ca, după acest referendum, să zicem câștigător, să zicem nefraudat la rândul lui, să se organizeze noi alegeri. În tot acest timp, Clotilde Armand rămâne bine-merci înfiptă în jilțul de primar.