Din cuprinsul articolului
Lipsa mobilității fizice și sociale reprezintă un obstacol major în calea accesului la educație în România. Mai multe ONG-uri vin cu soluții inovatoare și scalabile care au potențialul să miște sistemul educațional din țară. Prin sport, prin teatru, prin metode de predare bazate pe concepte moderne, precum design thinking. Sprijinite de Fundația Dacia pentru România, printr-un program de granturi în valoare totală de 1 milion de euro, timp de un an, vor ajunge și la acei copii care până acum rămâneau în urmă.
La început de an școlar, se numără nevoile din școala românească
România are cea mai ridicată rată de abandon şcolar timpuriu din Uniunea Europeană: 16,6% dintre tinerii de 18‑24 ani nu au finalizat învăţământul secundar superior și nu sunt în nicio formă de educație sau formare (media UE: 9,5 %), conform ultimelor date OECD. În mediul rural, până la un sfert dintre copii nu mai merg la școală din cauza sărăciei sau din cauza neimplicării părinților.
Există multe frâne în calea accesului la educație, dar și o serie de soluții care vin dinspre societatea civilă și au potențialul să miște educația din România. Sportul este una dintre ele. Prin îmbinarea educației non-formale cu sportul, în special rugby-ul, Fundația Te Aud România reușește să niveleze terenul de joc pentru copiii din medii vulnerabile, din Gura Humorului și împrejurimi.
„Separarea între sport și educație este una falsă”
În România, sportul rămâne unul dintre cele mai puțin folosite instrumente educaționale, iar sistemul de sport de masă se confruntă cu probleme serioase: infrastructură precară, lipsă de interes, politici neclare. De multe ori, comunitățile de la firul ierbii nu îl privesc ca pe o unealtă de schimbare. Și aici intervine Fundația Te Aud România. Pentru ei, sportul nu este doar despre terenul de joc.
„E punctul de plecare pentru o poveste mai amplă, în care fiecare copil descoperă ce înseamnă disciplina, bucuria de a munci în echipă și curajul de a încerca din nou. Dincolo de antrenamente, aducem lângă copii specialiști în psihologie sportivă, în nutriție sau consiliere educațională, pentru ca ei să înțeleagă cum să își pună în valoare atât corpul, cât și mintea. Ceea ce lucrăm la antrenament se regăsește în sala de clasă, unde diriginții și profesorii ne susțin cu consiliere de grup sau orientare vocațională”, povestește Gabriela Cristina Andronache, fondator Fundația Te Aud România, care derulează programul Rugby pentru toți, ce reunește într-o echipă elevi din Gura Humorului și localități din împrejurimi.
Cea mai mare provocare a fost să arate că sportul poate fi mai mult decât o oră în orar sau o cale către performanță. „Ne lovim de mentalități adânc înrădăcinate. Am auzit părinți spunând: „Să facă sport dacă știe că poate ajunge în vârf; dacă nu, să pună burta pe carte”. Această separare între sport și educație este una falsă. Din experiența noastră, disciplina și rigoarea antrenamentelor sporesc calitatea învățării. Și, mai mult decât atât, sportul înseamnă sănătate, echilibru, reziliență, adică lucruri esențiale pentru orice copil, indiferent de notele din catalog.”
Pe teren nu mai există bariere
În 2018, Andrei (pseudonim) devenea cel mai tânăr participant al programului Rugby pentru toți. Până atunci, cei de la Te Aud România acceptaseră doar tineri de liceu, peste 14 ani. Dar profesorul lui de sport din satul natal, pasionat de rugby, a văzut în ochii copilului o scânteie care nu putea fi ignorată și i-a deschis calea spre program.
Andrei a crescut într-un mediu unde șansele păreau limitate. Aici a descoperit mai mult decât un teren de joc și a devenit lider atât pe teren, cât și în afara lui. A purtat banderola de căpitan la echipa națională U20, a fost campion național la juniori doi ani la rând, a jucat pentru Rugby Club Gura Humorului, echipa de seniori a orașului, iar astăzi îmbracă tricoul unei alte echipe naționale de rugby, cu rezultate foarte bune.
De ce funcționează? Copiii învață că, indiferent de unde vin, pe teren sunt parte din aceeași echipă. „Evităm orice fel de etichetă sau separare. Nu contează dacă vii dintr-un sat mic, dintr-o familie vulnerabilă sau dintr-un context mai norocos, ceea ce contează este comunitatea pe care o construim împreună. Tocmai de aceea, grupurile noastre sunt mereu un mix, unde diversitatea devine o resursă, nu o diferență. Ceea ce am învățat de-a lungul anilor este că regulile clare, tratamentul egal și valorizarea progresului funcționează cel mai bine”, adaugă Gabriela Cristina Andronache.
Comunitățile se mișcă prin sport
În 2022, asociația a lansat primul ghid practic de sport pentru impact social din România, Sport pentru Schimbare, „un model simplu și replicabil, care arată oricărei comunități cum poate transforma sportul într-o resursă educațională”. A fost descărcat deja de peste 1.500 de persoane implicate în activități sportive la firul ierbii.
Fundația este activă de peste un deceniu în domeniul educației non-formale prin sport, iar din 2014 și până în prezent, a susținut aproape 10.000 de copii și tineri și a investit în formarea a peste 100 de profesori de educație fizică, antrenori și tehnicieni sportivi.
„Doamna, cât vorbiți cu elevii de a II-a, noi facem exercițiul la tablă.”
O altă organizație, Asociația All Grow (n.r. Toți Cresc), își propune să miște lucrurile prin design thinking în școlile din regiunea Moldovei unde elevii învață în clase simultane. Există multe sate din România unde copii de diferite vârste – de la clasa pregătitoare până la gimnaziu – învață în aceeași sală, cu același profesor, care împarte timpul între materii, manuale și niveluri complet diferite. Peste 100.000 de elevi din țară studiază în astfel de condiții.
„Deși învățământul simultan are și o serie de avantaje - elevii mai mari își reamintesc noțiuni învățate anterior, iar cei mai mici sunt expuși la competențe și cunoștințe mai avansate - învățământul simultan are și multe părți negative, principala fiind aceea că profesorii nu au fost învățați să predea unor astfel de clase și nu există cursuri care să îi pregătească pentru o astfel de experiență”, spune Mădălina Bouroș, președinte executiv Asociația All Grow.
Ana Apostolie, una dintre profesoarele inovatoare din All Grow spune că prima dată când a trebuit să predea limba engleză la o clasă simultană nu a știut ce să facă. Ceea ce funcționează într-o clasă obișnuită nu se aplică și aici. Norocul a fost că elevii erau familiari cu acest mod de învățare și i-au spus: „Doamna, cât vorbiți cu elevii de a II-a, noi facem exercițiul la tablă.”
Întrebarea care apare în mod natural este „De ce se formează aceste clase?” Clasele simultane apar în special în școlile mici sau în mediul rural, acolo unde există mai puțin de 12 elevi și nu se pot forma clase separate.
„Dacă în cazul unui sistem normal de predare, profesorul petrece 45-50 de minute cu o singură clasă, în sistemul de învățământ simultan, timpul scade undeva la 20-25 de minute pentru o clasă. Acest lucru îl forțează pe profesor să „alerge” prin materie, să selecteze ce este esențial și să jongleze cu activitățile astfel încât elevii să rămână implicați. Elevii se obișnuiesc cu acest ritm și dezvoltă autonomie și adaptabilitate, dar, adesea apare și sentimentul că nu sunt valorizați sau ascultați suficient”, explică Mădălina Bouroș.
Ce e de făcut pentru ca nimeni să nu stea pe loc?
Atunci când profesorii sunt bine pregătiți și confortabili cu predarea la clasele simultane, rezultatele pot fi remarcabile. În comuna Haret, județul Vrancea, o învățătoare a reușit să transforme provocarea într-o oportunitate: elevii ei concurează de la egal la egal cu colegii din clasele de masă și chiar obțin premii la concursuri.
Este nevoie de adaptare, de o bună organizare a activităților și de colaborare cu elevii, pentru ca aceștia să contribuie în mod real, iar profesorii să nu simtă presiunea că nu reușesc să-și facă treaba.
„Metoda Design Thinking răspunde exact acestei nevoi: creează un cadru în care elevii identifică și rezolvă împreună o problemă, lăsând spațiu profesorului să faciliteze activități pentru toate clasele. Se încurajează, astfel, capacitatea de colaborare la nivel de clasă și contribuția la coeziunea grupului. Avantajul metodei este că profesorul poate lucra cu toți elevii, indiferent de vârstă, urmând câțiva pași clari: Empatizează, Imaginează, Acționează, Reflectează și Comunică.
Acești pași structurează activitatea și creează spațiu pentru ca fiecare voce să fie auzită. Elevii se simt valorizați, își descoperă punctele forte și învață cum să devină lideri. Profesorul, la rândul său, experimentează un nou rol – acela de facilitator. Nu mai este „atotștiutorul”, ci cel care creează contexte de învățare și, uneori, învață alături de elevi”, completează Mădălina Bouroș, președinte executiv All Grow.
Metoda inovatoare ajunge la copiii din școlile ignorate
Metoda, validată de Ministerul Educației prin includerea într-un opțional național pentru clasele III–VIII, a fost dezvoltată de organizația All Grow și aplicată cu succes în medii rurale și urban mic în ultimii șapte ani. Acum, pentru prima dată, este adaptată specific pentru predarea simultană din școlile rurale, într-un demers sistematic ce aduce inovație acolo unde este cel mai mare potențial de transformare: în școlile vulnerabile, des ignorate. Beneficiarii direcți ai proiectului sunt 100 de elevi și 20 de cadre didactice din 10 școli din mediul rural.
Asociația All Grow lucreaza din 2017 cu elevi, profesori și susținători din întreaga țară în cadrul a numeroase proiecte ce au ca scop comun realizarea de schimbare la nivel comunitar.
Teatrul mișcă emoțiile copiilor
Există studii ample care arată că teatrul și improvizația au o contribuție pozitivă la dezvoltarea adolescenților, motiv pentru care, recent, în România a fost introdus teatrul ca materie obligatorie în liceu. Dar în sate și orașe mici, accesul la cultură și implicit la teatru, la fel ca tot ceea ce înseamnă dezvoltare personală, este aproape imposibil.
O asociație din România, Proiect 2, dezvoltă un program inovator de dezvoltare emoțională prin teatru. Metoda pe care o folosesc, T-NET-M, a fost dezvoltată empiric în cadrul asociației, de Alexandru Berceanu, regizor si cercetător cu rezultate publicate internațional pe tema teatrului în sănătate, în colaborare cu alți specialiști în domeniu și aplicată deja în București și Cluj. Obiectivul a fost de a-i ajuta pe cei care au fost expuși la situații de bullying, precum și pe cei care au inițiat comportamentele de bullying.
„Ce oferă teatrul și improvizația în cadrul T-NET-M este posibilitatea auto-reprezentării. A fi parte dintr-un proces creativ, a te exprima te sprijină să fii centrat asupra propriilor emoții le validează și în acest fel sprijină construcția unui “proiect de viață”. Asta nu înseamnă că toți adolescenții ar trebui să viseze să fie actori, în niciun caz. În schimb este vital să afle că viața lor interioară este importantă și să se vizualizeze în situații diverse de viață”, spune Alexandru Berceanu, inițiator și facilitator al metodei T-NET, precum și regizor și conferențiar universitar UNATC.
Prin finanțarea oferită de Fundația Dacia pentru România, T-NET-M face un mare pas devenind accesibil elevilor care nu au acces la cultură și la activități de dezvoltare personală, din Tulcea, Giurgiu, București.
„Pentru prima dată, vom forma consilieri T-NET-M chiar în școli, care vor aplica metoda sub îndrumarea formatorilor. În acest fel, cunoștințele despre metodă vor fi accesibilizate pe termen lung comunității, profesorii putând să aplice în continuare metoda și după încheierea proiectului. Realitatea este că școala nu se poate rezuma să ofere cunoștințe la materii, ci este necesar să dezvolte capacitățile cele mai importante în viață: încredere, autonomie, empatie, capacitatea de a lua decizii”, conchide Alexandru Berceanu.
Când „Mobilitatea contează”, România se mișcă!
Fundația Dacia pentru România (FDpR), organizație non-profit având ca scop să contribuie la o Românie care își recunoaște și valorifică potențialul uman, lansată în aprilie 2025, sprijină 35 de ONG-uri, timp de un an, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, pentru a înlătura bariere de mobilitate fizică și socială în calea a trei tipuri de acces: la educație, la piața muncii și la cultură. Valoarea totală a granturilor este de 1 milion de euro, pentru 13.544 beneficiari la nivel național.
Mesajul Programului „Mobilitatea contează” este amplificat prin campania națională „România se mișcă”, prin care Fundația Dacia pentru România își propune să crească gradul de conștientizare publică asupra mobilității fizice și sociale ca o necesitate pentru a construi un viitor, nu ca un privilegiu.
