Trecut în acte de Anul Nou, născut de Crăciun! Steaua unui legendar actor
- Florian Olteanu
- 1 ianuarie 2026, 21:06

S-a spus despre maestrul Gheorghe Dinică faptul că a fost cel mai iubit „băiat rău” din întreaga cinematografie românească. A jucat de la roluri de acțiune, pozitive, până la drame, comedii, însă personajele negative i s-au potrivit mănușă. A fost printre puținii actori peste care Revoluția n-a trecut cu drama adaptării. Din contră, cinematografia tranziției l-a făcut și mai mare pe Gheorghe Dinică.
Gheorghe Dinică, nașterea de Crăciun, înregistrarea de Anul Nou, la starea civilă
Gheorghe Dinică s-a născut la 25 decembrie 1933, după cum mărturisea mereu când era bine dispus. A văzut lumina zilei în Mahalaua Giuleștilor din Capitală. Totuși, autoritățile au ales să știe că există un Gheorghe Dinică oficial din 1 ianuarie 1934, cum scrie pe certificatul său de naștere.
A trăit drama bombardamentelor americane și naziste din primăvara și vara lui 1944. Mărturisea că a văzut cum „mirosea a carne de om arsă”. Gheorghe Dinică a colindat ca alți copii mai mari sau mai mici prin cinematografele Bucureștilor unde te puteai strecura și ascunde. Așa a prins drag de film. A debutat prin 1950, la 17 ani, într-o trupă de teatru de amatori.
A intrat la IATC din a treia încercare
A intrat la IATC după ce generația de aur absolvise, adică în 1957, din a treia încercare. Marea actriță Dina Cocea l-a remarcat și l-a luat la clasa ei. Va fi prieten cu un alt monstru sacru al scenei, Sebastian Papaiani, pe care l-a convins să încerce la IATC. A debutat în filmul Străinul, o dată cu prietenul său de o viață, Ștefan Iordache, în Străinul. Pe generic trona imaginea marelui George Calboreanu. Juca rolul unui ilegalist care a fost eliberat din închisoare înainte de 23 august 1944 și a luptat contra naziștilor.
O paletă de roluri geniale: de la „Bastus”, la „Stănică Rațiu”, la „Paraipan” și „Don Pepe” sau „toarșu Puzderie”
După ce a fost „băiat bun” în „Maiorul și moartea”, a trecut la roluri negative. A fost Lăscărică în „Cu mâinile curate”, „Paraipan” în „Un comisar acuză”, „Revanșa”. Gheorghe Dinică a colaborat la mai multe filme cu Sergiu Nicolaescu. A jucat în „Oglinda”, rolul lui Mihai Antonescu. A jucat rolul unui ofițer alpinist în „Evadarea”.
A fost dacul trădător Bastus în „Columna”, a fost soldatul cu un picior de lemn în „Tatăl risipitor”, Stănică Rațiu, avocatul escroc sentimental din „Felix și Otilia”.
A mai jucat în rolul lui Salamandră, în ”Explozia” și ”Cuibul Salamandrelor”. A făcut roluri de securist în ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în ”Ticăloșii”. A fost politicianul corupt din ”Magnatul”. A fost escrocul din filmele ”Prin cenușa Imperiului” și ”Filantropica”. În aceste filme, a jucat rolul unui escroc care se dădea drept diplomat, respectiv al lui Don Pepe, un om care patrona o rețea de cerșetorie ilegală în Bucureștiul post-decembrist. A rămas memorabilă replica: „V-a fost milă? V-am luat banii! Mâna-ntinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană, fii profesionist, ce dracu!”
În „Patul conjugal” și „Crucea de Piatră” a jucat magistral rolurile unui șef de cinematograf care vrea, fără succes să fie un traficant de femei iar în „Crucea de Piatră”, un plasator de lucrătoare sexuale, devenit activist de partid după 1944, care coordonează acțiunea de distrugere a „cartierului felinarelor roșii” al Capitalei interbelice, „Crucea de Piatră”. Aici, i-a dat replica unui general sovietic, admirabil jucat de scriitorul Fănuș Neagu (foto). Au rămas nemuritoare două replici: „Bă, ești diliu? Cum or să vie (i se spusese „vin rușii”!) dacă e aici?” și replica despre vodka atunci când generalul jucat de Fănuș Neagu îl obligă să bea vodka sub amenințarea armei: „Bă, asta la mine e medicament!”
Marile roluri din „soap-opera”
Înainte să treacă în eternitate, la București, la 10 noiembrie 2009, a mai jucat rolul bulibașei Aurică din „Inimă de Țigan” și „Regina”. A mai jucat rolul generalului Vulturescu în „Aniela”.
Ar fi putut fi un mare star la Hollywood, dar a preferat România. S-a căsătorit la vârsta la care generația sa își căsătorea nepoții. A avut o viață în care a încercat să se bucure de ea. Nu degeaba a cântat „Sunt vagabondul vieții mele”....