„Parcă eram star de la Hollywood!” Trăirile emoționante ale unui tânăr profesor de religie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

O relatare emoționantă, profund umană, a preotului Sorin Croitoru mi-a atras atenția prin drumul parcurs. Marcat de speranțe și triumful unui tânăr absolvent de Teologie. Aruncat într-un sistem educațional care îi subevalua materia și presat de neajunsuri financiare, acesta a ales să predea religia nu după programă, ci „după dragoste”.

Într-o postare care a strâns mii de aprecieri pe Facebook, părintele Sorin Croitoru își amintește de anul petrecut la catedră.

Experiența de la Școala Generală din Verșeni (județul Iași) nu este doar povestea unui profesor debutant, ci și o radiografie a trăirilor unui tânăr aflat la răscruce de drumuri.

Greutatea începutului ca profesor de religie

Pentru tânărul teolog de atunci, viitorul părea sumbru. Cu mama decedată de patru ani și un tată aflat la limita dintre șomaj și pensie, realitatea financiară era strivitoare.

Salariul de „mizerie” l-a făcut să realizeze rapid că idealul său de viață nu se putea susține din învățământ și că emigrarea era singura soluție viabilă.

Mai mult, resimțea dureros statutul ingrat al materiei pe care o preda. În cancelarie și în mentalitatea colectivă, religia nu avea greutatea matematicii sau a limbii române. Era doar o „materie utilă”, tolerată, dar niciodată tratată cu reverența cuvenită disciplinelor de bază.

Pedagogia iubirii

Conștient că va pleca din țară și eliberat de presiunea carierei, tânărul Sorin a luat o decizie radicală: a înlocuit rigoarea programei cu o abordare bazată exclusiv pe empatie și bucurie. Pentru el, ora de religie a devenit un spațiu al discuțiilor libere despre frumusețea vieții.

Iată cum a reușit să transforme ora de religie într-o experiență memorabilă pentru elevii săi. Le-a explicat copiilor că Dumnezeu nu este un „moșneag acru cu ciomagul în mână”, ci o prezență iubitoare. Cumpăra napolitane pe datorie de la magazinul din sat pentru a-i recompensa pe cei mici.Lecțiile sale erau pline de hohote de râs, transformând o oră teoretică într-o interacțiune vie, bazată pe suflet.

Metodele sale neconvenționale au atras inițial criticile și scepticismul directorului școlii, care se temea că lipsa de experiență și atitudinea relaxată vor distruge disciplina în clasă.

„Ți se ridica părul pe mâini de emoție”

Rezultatele acestei abordări bazate pe dragoste nu au întârziat să apară, aducând tânărului profesor o împlinire sufletească uriașă. Punctul culminant al anului a fost atins în preajma sărbătorilor.

La Concertul de Crăciun, toată școala a cântat colinde, uniți de o pasiune pe care profesorul a știut să le-o insufle. În Săptămâna Patimilor, pentru prima dată în istoria satului Verșeni, strana bisericii a fost formată din copii, dirijați de însuși profesorul lor, un moment care a adus o emoție greu de redat întregii comunități.

„După jumătate de an școlar fugeau copiii după mine pe ulițe: «Uite-l pe dom' Sorin!» Parcă eram star de la Hollywood!”, își amintește preotul, subliniind transformarea sa dintr-un tânăr debusolat într-un om mândru de realizările sale.

Până la finalul anului, chiar și directorul sceptic și colegii de cancelarie cu experiență au fost cuceriți. Au înțeles că religia, predată cu inima, este materia care formează „scheletul sufletului și al personalității umane”.

Un mesaj pentru contestatarii de astăzi

Deși a renunțat la învățământ și a urmat calea străinătății, acel singur an a lăsat urme adânci în sufletul său. Privind retrospectiv la dezbaterile actuale și la înverșunarea unora împotriva prezenței religiei în școli, preotul Sorin Croitoru are un singur regret:

„Se vede că nu ați făcut religie cu mine, puilor, că v-ar fi învățat dom' Sorin dragostea creștină... Religia creează frumos, religia este izvor de frumos.”