Fost fotbalist al AC Milan, sportivul Seid Visin și-a pus capăt zilelor la vârsta de 20 de ani. Jucătorul Seid Visin a trăit momente extrem de dificile din punct de vedere emoțional, el susținând că îi era rușine de culoare pielii sale. El își dorea să fie alb. „Parcă mi-ar fi rușine că sunt negru, parcă îmi era teamă să nu fiu confundat cu un imigrant, parcă aș fi vrut să demonstrez oamenilor care nu mă cunoșteau că sunt ca ei, că sunt italian, că sunt alb”, s-a exprimat talentatul sportiv.

Seid Visin a fost născut în Etiopia, iar ulterior a fost adoptat. Sportivul a ajuns la Benevento, iar în sezonul 2016-2017 a ales să joace fotbal în sală, fiind legitimat la Atletico Vitalica, o echipă din a patra divizie. Deși era considerat extrem de talentat și toată lumea îi prezicea un viitor strălucit, sportivul a ales să-și pună capăt zilelor.

De ce s-a sinucis Seid Visin

Tânărul Seid Visin a scris un text, înainte de a se sinucide, unde a explicat motivul pentru care a recurs la acest gest extrem. El a spus că îi era rușine că nu era alb, se lupta cu rasismul și de cele mai multe ori simțea pe umeri povara originii sale.

„Oriunde aș merge, oriunde aș fi, simt pe umerii mei o greutate ca a unui bolovan. Simt greutatea privirilor sceptice, dezgustate, temătoare și pline de prejudecăți ale oamenilor.

Nu sunt un imigrant, am fost adoptat când eram copil. Înainte să crească numărul imigranților simțeam, cu puțină aroganță, că oamenii mă iubeau. Oriunde eram, oriunde mergeam, toată lumea se uita la mine cu bucurie, iubire și curiozitate. Acum, se pare că totul este întors pe dos. Mi se pare că a venit iarna, fără avertizare, într-o zi senină de primăvară”, a notat sportivul în biletul scris înainte de a se sinucide.

Vârstnicii refuzau să fie serviți de Visin

Tânărul Seid Visin mărturisește că îi era frică de atitudinea oamenilor față de el, îi era teamă de rasism. Băiatul se îngrijora cu privire la ura pe care unele persoane o arătau față de el.

„Acum câteva luni mi-am găsit un loc de muncă, pe care l-am părăsit pentru că mulți oameni, în mare parte vârstnici, au refuzat să fie serviți de mine, de parcă nu mă simțeam deja inconfortabil. Ceva s-a schimbat la mine, parcă mi s-ar fi creat anumite automatisme în cap. Parcă mi-ar fi rușine că sunt negru, parcă îmi era teamă să nu fiu confundat cu un imigrant, parcă aș fi vrut să demonstrez oamenilor care nu mă cunoșteau că sunt ca ei, că sunt italian, că sunt alb.

Când eram cu prietenii mei, mă puneau să fac glume proaste despre negri și despre imigranți. Am spus de față cu negri că nu sunt rasist, ca și cum aș sublinia că nu sunt unul dintre ei. Singurul lucru care domina era frica, frica de ura pe care am văzut-o în ochii oamenilor față de imigranți, frica de disprețul pe care l-am simțit în vorbele oamenilor.

Cu aceste cuvinte crude, amare, triste și dramatice nu vreau să cerșesc milă, ci doar să-mi reamintesc că stresul și suferința pe care le trăiesc sunt doar o picătură de apă în comparație cu oceanul de suferință pe care o simt acei oameni cu demnitate, care preferă să moară decât să ducă o viață în mizerie și iad”, a spus Seid Visin, conform gsp.ro.