A fi un geniu nu înseamnă să nu faci niciodată greșeli. Dovada o avem în cazul lui Albert Einstein, simpaticul bătrânel cu limba scoasă afară. Realizările sale le știm cu toții, însă a avut parte și de eșecuri. Cu toate acestea, doctorii în fizică susțin că geniul nu a făcut multe greșeli în cariera sa, ci doar a tras concluzii pripite.

Albert Einstein a fost un fizician recunoscut la scară largă, fiind unul dintre geniile tuturor timpurilor. El este celebru pentru dezvoltarea teoriei relativității, însă a adus și multe teorii cu privire la mecanica cuantică. Cu toate că este considerat un geniu al fizicii, el a făcut și multe greșeli în cariera sa. În unele cazuri, erorile au fost corectate destul de repede, însă altele au fost descoperite abia recent. Iată trei lucruri în privința cărora Albert Einstein s-a înșelat.

1. Expansiunea universului

Celebrul fizician a avut parte de multe reușite în cariera sa, însă și lucruri care l-au contrariat. Un astfel de sentiment l-a avut atunci când a aplicat ecuațiile din teoria relativității întregului univers. Ceva nu ieșea așa cum trebuie, universul fiind ba într-o stare de contracție, ba în expansiune. La acea vreme se știa că întreg universul este unul static și imuabil. Teoriile lui Albert Einstein aveau să arunce în aer tot ceea ce se știa până atunci, fie ele aveau să fie considerate greșite. Geniul a preferat să meargă pe a doua variantă și a făcut unele modificări. În ecuațiile sale a fost introdus un simbol, constanta cosmică.

Albert Einstein s-a înșelat atunci când a crezut că el era cel care greșise. În 1929, cercetătorii au descoperit că universul este în stare de expansiune, ceea ce înseamnă că fizicianul nu comisese o eroare atunci când a aplicat teoria relativității. Constanta cosmică a fost considerată de geniu cea mai mare greșeală a sa.

2. Găurile negre

Teoria generală a relativității a fost publicată în anul 1915 și părea cea mai mare realizare din lumea fizicii. Această teorie prezenta gravitația ca fiind o curbă a spațiului care apare în prezența energiei. După câteva luni de la publicarea ei, un alt fizician, Karl Schwarzschild, a folosit teoria geniului pentru a realiza un model geometric spațial în jurul unei stele, fapt care l-a impresionat pe Einstein. Conform teoriei sale, legile naturii încetează să mai funcționeze în cazul în care masa unei stele se comprimă într-un spațiu mic.

Reușita celor doi fizicieni și mândria lui Albert Einstein nu a durat mult. În același an, Robert Oppenheimer și studentul său au demonstrat contrariul. Teoria se aplică și în cazul stelelor gigantice.

3. Inseparabilitatea cuantică

Așa cum am specificat și la începutul articolului, Albert Einstein a fost un pion important în ceea ce privește mecanica cuantică. El este cel care a descoperit, în 1905, faptul că lumina se comportă ca o undă, însă și ca o particulă. Totuși, această descoperire nu îi aparține geniului ci lui Werner Heisenberg și Erwin Schrodinger. Atunci când a descoperit această teorie, Albert Einstein nu a avut o părere prea bună despre ea și a demonstrat, alături de alți doi fizicieni că este una greșită.

Einstein a folosit matematica pentru a demonstra că acest lucru nu este unul posibil. El a încercat să arate faptul că două particule puteau fi inseparabile, însă comportamentul uneia o afecta pe cealaltă. După moartea lui Albert Einstein, John Stewart Bell a rezolvat această mare problemă cu ajutorul unui test folosit și astăzi de oamenii de știință pentru a indica inseparabilitatea cuantică.