Telefonul fix, de la indispensabil la relicvă. Câți români mai sună „acasă”

Telefonul fix, de la indispensabil la relicvă. Câți români mai sună „acasă”Sursa foto: Pixabay

Telefonul fix continuă să dispară din locuințele românilor, iar noile statistici confirmă ritmul accelerat al declinului. În 2023, doar 17 din 100 de familii mai aveau o linie fixă, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), cu diferențe majore între regiuni.

Bucureștiul, Timișul și Clujul rămân singurele zone unde serviciul se mai menține vizibil, în timp ce județe precum Teleorman și Giurgiu aproape au renunțat complet la telefonul fix, cu sub 10 conexiuni la 100 de familii.

Statistica ANCOM

Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) are cifre mai detaliate: la sfârșitul anului 2023, existau aproximativ 1,96 milioane de linii de acces la telefonie fixă (dintre care 1,5 milioane abonați activi), reprezentând o rată de penetrare de 13,6% la 100 de gospodării. Aceasta marchează o scădere anuală de 12% față de 2022, când numărul liniilor era de 2,22 milioane.

În cazul persoanelor fizice,  abonamentele au scăzut cu 15% , de la 1,53 la 1,3 milioane, în timp ce pe segmentul de business au scăzut cu  6%.

În 2024, tendința de declin a telefoniei fixe s-a menținut. Deși datele complete pentru întregul an nu sunt încă publice, raportul ANCOM pentru prima jumătate a anului a confirmat scăderea.

Convorbirile prin telefonul fix, în cifre

La nivel național, convorbirile prin telefon fix au scăzut semnificativ. În 2023, traficul total de voce a fost de 1,124 miliarde de minute, cu 14% mai puțin decât în anul precedent. Din acest total, 623 de milioane de minute au fost direcționate către rețele mobile. Bucureștiul rămâne lider la consum (70 de milioane de minute), urmat de județele Cluj și Sibiu, în timp ce locuitorii din Tulcea, Sălaj și Giurgiu vorbeau cel mai puțin - sub 5 minute pe locuitor pe an.

Astăzi, majoritatea apelurilor de pe liniile fixe se fac către mobile, reflectând o integrare hibridă. Cei care păstrează telefonul fix îl folosesc adesea ca backup pentru urgențe (cum ar fi apelul la 112, cu 0,6 miliarde minute în 2023) sau pentru confortul sunetului clar, în detrimentul bateriilor descărcate ale smartphone-urilor.

Telefon fix

Sursa foto: pixabay.com

Istoria telefoniei fixe în România: De la primul fir la rețeaua națională

Telefonul a pătruns în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, marcat de inovații timide, dar vizionare. Prima linie a fost instalată în 1884, între Poșta Centrală și Ministerul de Interne din București, deși poliția din Iași experimenta deja cu telefoane din 1882. Inițial, rețelele erau rezervate autorităților, cu o excepție notabilă: casa de editură „Socec” a legat tipografia de librărie printr-o linie privată.

Abia în deceniul următor, serviciile au devenit accesibile publicului, începând cu marile orașe. În 1893, Bucureștiul, Brăila și Galațiul au primit primele centrale urbane, permițând apeluri locale. Un an mai târziu, în 1894, s-a inaugurat primul serviciu interurban – București-Sinaia –, dedicat legăturii cu reședința regală de la Peleș. România a intrat rapid în producția locală: în 1922 s-a deschis prima fabrică de telefoane, iar în 1934, Palatul Telefoanelor din București, sediul companiei controlate de ITT, a devenit simbol al modernizării.

Cererea a explodat după 1989

Perioada comunistă a adus naționalizarea și expansiunea: în 1948, SART devine PTTR (Poșta, Telegraful, Telefonul și Radiocomunicațiile), iar în anii '60-'80 se instalează centrale automate și electronice. După 1989, cererea a explodat: aproximativ 500.000 de români solicitau anual instalarea unui telefon fix. În 1997, numărul abonaților persoane fizice a depășit 3 milioane, apropiindu-se de 4 milioane în 2008. Intrarea telefoniei mobile în 1992 (analogic) și expansiunea digitală din 1996 declanșat declinul. .

Anii de glorie ai telefonului fix

Telefob fix

Sursa foto: Wikipedia

-1877: Primul „telegraf vorbitor” în București, pe 100 m, de firma Teirich & Leopolder. -1893–1894: Serviciu telefonic public urban în București, Brăila și Galați; primul interurban București–Sinaia. -1900–1901: Extinderea în reședințe de județ; centrală cu 1.200 linii. -1927: Prima centrală automată Rotary 7A1 (3.000 linii) în București. -1930–1934: Dezvoltarea fabricilor de telefoane și centrale Rotary 7D. -1948: Naționalizarea SART; apariția PTTR. -1965–1967: Prime centrale crossbar; reorganizare administrativ-teritorială. -1974–1978: Centrale internaționale, comunicații prin satelit, registre electronice asistate de calculator. -1980–1986: Centrale rurale electronice (SINTAX); pregătire pentru deschidere internațională post-1990. -1987–1988: Structură ierarhică națională; centre de tranzit interurban.

Telefonia mobilă a capturat 96% din portabilitatea numerelor în 2023 (1,2 milioane portări totale), iar smartphone-urile au mutat comunicarea către aplicații gratuite precum WhatsApp sau Telegram. În 2024, internetul fix (3 GB consum zilnic mediu) și mobil (400 MB) domina, cu telefonia fixă redusă la nișe: backup-uri, business-uri tradiționale sau nostalgie.

 

Ne puteți urmări și pe Google News