Gruparea teroristă palestiniană Hamas își forțează ostaticii, indiferent că sunt evrei sau nu, să participe la spectacole perverse.

Spectatcol sordid al teroriștilor palestinieni din Hamas

La prima vedere „festivitățile” de joi din Gaza nu păreau decât încă un spectacol sordid organizat în cadrul expoziției abjecte inaugurate acolo în urmă cu 16 luni.

Teroriști înarmați ai Hamas expuseseră în fața unei gloate agitate patru sicrie conținând rămășițele a tot atâția israelieni: activistul pacifist octogenar Oded Lifshitz, copiii-ostatici Ariel și Kfir Bibas - în vârstă de patru ani, respectiv nouă luni la momentul răpirii - și mama ultimilor doi, Shiri.

Pe coșciugul ei fusese prinsă și o etichetă care atesta că fusese „arestată” pe 7 octombrie 2023, cel mai probabil pentru crima de a fi existat în timp ce deținea și calitatea de evreică. Toate cele patru cadavre i-au fost înmânate ulterior Crucii Roșii pentru a-i fi transferate Israelului, conform termenilor armistițiului în curs.

Mai apoi medicii legiști israelieni au constatat că cei doi copii fuseseră omorâți chiar de către răpitorii lor, iar cadavrul de femeie predat odată cu ei nici măcar nu era al mamei lor.

Ororile comise de palestinieni și ipocrizia șefului ONU

Numai pentru o clipă, un sentiment acut de oroare a reușit să răzbată printre titlurile concentrate pe atacurile neașteptate ale președintelui Donald Trump la adresa Ucrainei.

„Condamn parada cadavrelor și etalarea sicrielor ostaticilor israelieni decedați [organizate] joi de Hamas”, a declarat, cu o ipocrizie incredibilă secretarul general al ONU, Antonio Guterres, altfel un denunțător neobosit al Israelului.

„Orice predare a rămășițelor celor decedați trebuie să se conformeze interzicerii tratamentelor crude, inumane ori degradante.”

Adevărul este că, dacă rocada cadavrelor pare a fi o tactică nouă în acest conflict, teatrul macabru nu e deloc.

Încă din ziua în care a invadat Israelul și a folosit camere GoPro și telefoane pentru a-și documenta masacrele - inclusiv postarea unei filmări cu execuția unei bunici chiar pe pagina de Facebook a respectivei bunici - ce a făcut Hamas a fost să pună în scenă un spectacol pentru ochii întregii lumi.

Sadismul Hamas nu se poate ascunde după „naționalismul palestinian”

Ascunzându-și sadismul în spatele vălului străveziu al naționalismului palestinian - un truc care i-a prostit mai degrabă pe studenții occidentali decât pe locuitorii Fâșiei Gaza - Hamas încearcă să câștige un război propagandistic pervers, în ciuda faptului că războiul autentic l-a pierdut fără drept de apel, cu consecința oribilei devastări suferite de populația civilă din Gaza.

Unele elemente ale acelui război abia acum ies la lumină. Daniella Gilboa, o femeie-soldat de 20 de ani, a fost eliberată în ianuarie, într-unul dintre primele schimburi de prizonieri ale actualului armistițiu. Ea a dezvăluit că a fost obligată de temnicerii ei din Hamas să-și însceneze propria moarte.

„Astăzi te filmăm moartă”, i-au spus ei, obligând-o să se prefacă moartă, plină de praf printre dărâmături, ca și cum ar fi fost ucisă de o lovitură aeriană israeliană.

Ulterior Hamas a publicat o fotografie neclară despre care pretindea că o arată pe ostatică aruncată în aer de Israel. Femeia din imagine avea tatuajul lui Gilboa.

Copii măcelăriți de teroriștii palestinieni Hamas

Jihadul Islamic Palestinian, altă organizație teroristă care a participat la atacul Hamasului din 7 octombrie, a pus și ea la cale o înscenare similară, pretinzând că ostatica Hanna Katzir de 76 de ani murise, doar pentru a o preda apoi vie la schimbul din noiembrie 2023.

Fiascoul familiei Bibas n-a avut un asemenea deznodământ dulce-amar. Hamas a mai predat vineri discret încă un cadavru, care s-a dovedit a fi al lui Shiri Bibas, pretinzând că fusese vorba de o „încurcătură”.

Și chiar e posibil să fie adevărat: Shiri și cei doi copii ai ei au fost răpiți pe 7 octombrie de Brigăzile Mujahedinilor, o altă grupare teroristă mai mică, despre care putem presupune că a rămas și în posesia cadavrelor ostaticilor.

Când a aflat că cei trei ostatici sunt morți, e posibil ca Hamas să nu fi avut idee ce anume se întâmplase cu ei.

Fapt care, firește, nu a împiedicat gruparea să pretindă fără nici o probă că Israelul i-ar fi omorât prin bombardamente, ca și cum într-o asemenea eventualitate răspunderea pentru moartea copiilor răpiți nu le-ar mai reveni răpitorilor de copii.

După cum s-a probat ulterior, Hamas nici măcar nu avea cadavrele potrivite, darămite vreo idee despre cum muriseră ostaticii, dând astfel dovadă și de necinste, pe lângă depravare.

Al Jazeera și Getty Images, complice la ororile Hamas

Acum, prin convenirea luna trecută a unui armistițiu instabil, spectacolul Hamasului poate disemina pe tot globul scenele de umilire publică a ostaticilor israelieni, prin intermediul postului Al Jazeera și al rețelelor sociale.

Eli Sharabi, 52 de ani, a fost forțat la eliberare să vorbească despre nerăbdarea de a-și revedea soția și fiicele - deși torționarii lui știau, dar nu-i spuseseră, că toate fuseseră omorâte pe 7 octombrie. Sharabi a fost eliberat alături de alți doi ostatici, toți numai piele și os, în vreme ce teroriștii Hamas care-i păzeau se vedea cu ochiul liber că erau bine hrăniți.

Yarden Bibas, soțul lui Shiri și tatăl celor doi băieței uciși, a fost forțat la eliberarea lui pe 1 februarie să facă cu mâna în timp de șchiopăta prin fața unei mulțumi, Hamas ascunzându-i și lui asasinarea familiei sale.

Iar sâmbătă, la numai două zile după bizara substituție a cadavrelor, ostaticul Omer Shem Tov de 22 de ani a fost somat de un cameraman mascat să-și pupe torționarii pe scena eliberării, de unde a rezultat un clip viral pe rețelele sociale.

Agenția Getty a distribuit o fotografie surprinsă în timpul acestui turc propagandistic, redistribuită ulterior de multiple publicații fără nici un fel de explicație ori avertisment.

Teroriștii palestinieni se poartă rău și cu arabii

În fine, Hamas a adus doi ostatici neprogramați pentru eliberare la „ceremonia” de sâmbătă și i-a obligat să privească eliberarea compatrioților lor, după care a postat un clip cu cei doi implorând să le fie cruțată viața.

Dar poate că aspectul cel mai înfiorător îl constituie eliberarea unui ostatic pe care Hamas a optat să nu-l umilească. Gruparea teroristă l-a sechestrat vreme de aproape 10 ani pe Hisham al-Sayed, un beduin musulman cu cetățenie israeliană care, bolnav mintal fiind, intrase fără să-și dea seama în Fâșia Gaza.

În cadrul schimbului de sâmbătă teroriștii l-au înmânat pe ostaticul de 37 de ani Crucii Roșii spre a-i fi predat Israelului, fără pompă, fără ceremonii și fără mulțimi huiduind. Curând a devenit limpede și motivul. După ce și-a revăzut fiul, tatăl Sha’aban al-Sayed, le-a oferit jurnaliștilor relatări devastatoare despre starea lui.

„E distrus”, a declarat bătrânul Al-Sayed. „Spune multe lucruri neinteligibile. Vorbește numai în șoaptă, probabil de frică. Cred că e într-o stare de tortură mentală.”

„Hamas sunt niște mincinoși”

Comandanți ai Hamas au declarat pentru Al Jazeera că gruparea l-a eliberat pe Al-Sayed fără fanfaronada obișnuită din respect pentru arabii din Israel.

„Hamas sunt niște mincinoși”, le-a dat replica Al-Sayed tatăl. „N-au vrut ca lumea să vadă în ce stare e el, de aceea nu a fost nici o ceremonie. Dacă ei ar fi avut vreun pic de respect pentru oameni, l-ar fi eliberat cu mult timp în urmă.”

Folosirea ostaticilor de către Hamas în scopuri propagandistice e grosolană și vădit egoistă. Și, la fel ca oricare alt spectacol de teatru, necesită din partea spectatorului o anumită doză de suspendare a neîncrederii.

Numai că, spre deosebire de majoritatea celorlalte spectacole, mai necesită și o suspendare a încrederii în umanitate.

(Articol de Yair Rosenberg, The Atlantic; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)