Tactica Turciei de a contrabalansa SUA cu UE. Conceptul lui Erdoğan de politică externă poate fi sintetizat astfel: se înțelege cu Rusia, își creează spațiu de manevră, se folosește de acest lucru în negocierile cu SUA și se folosește de ambele puteri pentru a contrabalansa UE.

O asemenea tactică a fost folosită la sfârșitul secolului 19 de sultanul Abdülhamit II. A încercat să creeze un echilibru între marile puteri, să le ridice una împotriva alteia și să își păstreze propria putere. Unul dintre efectele acestei abordări a fost că, pentru a câștiga ajutorul Angliei în fața Rusiei, Abdülhamit II a dat acestei țări Ciprul!

Problema fundamentală nu este S-400 ci statul PYD

De când a câștigat Joe Biden alegerile prezidențiale din SUA, Erdoğan și staff-ul său au lansat un apel către America și Uniunea Europeană să “deschidă o pagină albă”.

În plus, nu este doar un apel pentru o “pagină albă” fără conținut. Este un amplu evantai de subiecte. Care se întind de la detensionarea situației în Mediterana de est până la reforma în domeniile economic și juridic…

Însă acest apel al AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare, la putere în Turcia – n.red.) pentru o “o pagină albă” vizează mai degrabă Uniunea Europeană, decât SUA. Destinatarul apelului nu este Washington-ul, ci Bruxelles-ul…

Să vedem:

Se tot spune că principala problemă a relațiilor turco-americane este /sistemul/ S-400. Din punctul de vedere al lui Erdoğan, S-400 este o problemă care poate fi soluționată: opțiuni vehiculate de presa apropiată de AKP, cum că “ar putea să aibă un comandant american”, arată că puterea este deschisă față de un compromis.

În servieta puterii există și opțiunea de a proceda precum China, care a cumpărat prima sistemul de rachete: a tras de timp doi ani și apoi a anulat contractul.

Din acest motiv, principala problemă a relațiilor dintre Turcia și America nu este sistemul S-400, ci statul PYD (kurd) care se formează în nord-estul Siriei.

Dificultatea de politică internă a negocierii cu SUA

Din perspectiva guvernului AKP, și următoarea opțiune este pe masă. În schimbul statului PYD în nord-estul Siriei, un stat ÖSO (Armata Liberă Siriană – n.red.) condus de AKP, în nord-vestul Siriei…

Din acest motiv, guvernarea AKP se aliază chiar cu Rusia, al cărui avion l-a doborât. Dar și cu Iranul, despre care spune că vrea să îl scoată din Siria, însă insistă să își îmbunătățească relațiile cu Damascul.

Dar Erdoğan, ca “un bun tactician”, vede că această târguială cu SUA în domeniul politicii externe îi va slăbi mâna în politica internă, mai mult, îi va costa puterea…

Pentru că acest tablou înseamnă rearanjarea politicii interne. Să amintim: În timp ce își punea în practică obiectivul de a se extinde în nordul Irakului și al Turciei, administrația AKP motiva pe plan intern prin deschiderea către problema kurdă.

Lui Erdogan îi pare dificil să își schimbe aliații

Acum, demararea unor negocieri cu SUA, stat PYD la schimb cu stat ÖSO, înseamnă ruperea alianței de guvernare. Cel mai important, înseamnă pierderea partidelor MHP și BBP. Și, mai ales, pierderea sprijinului birocrației militare.

Din acest motiv, din punctul de vedere al lui Erdoğan, pare dificil să își schimbe aliații și să se îndrepte spre alegeri anticipate forțate până în 2023.

Dacă nu poate începe negocieri privind un stat PYD, înseamnă că nu și-a putut îndrepta complet relațiile cu SUA.

Așteptările lui Erdoğan de la Uniunea Europeană

Din cauza acestui tablou, guvernarea AKP își dorește să deschidă această “pagină albă” mai degrabă cu Bruxelles-ul. Erdoğan consideră că, în cazul în care nu se îmbunătățesc relațiile cu SUA, îmbunătățirea relațiilor cu UE reprezintă o modalitate de a-și menține puterea “fără a se rupe de vest”.

Chiar și Erdoğan știe că altfel, candidatura Turciei la UE nu este posibilă. Însă crede că așteptarea la ușa Uniunii Europene îi va permite să își păstreze puterea. La fel cum în urmă cu 18 ani i-a deschis calea spre putere.

Erdoğan își face socoteală că îndreptarea relațiilor cu Uniunea Europeană îi va oferi un atu când Biden va încerca să restaureze relațiile SUA-UE și îi va facilita anumite capitole aflate pe lista problemelor dintre Turcia și America.

Vom vedea dacă va fi posibil…

Autor Mehmet Ali Güller

Traducere Florin Matei