Președintele SUA Donald Trump a șocat pe toată lumea în pragul întâlnirii cu Vladimir Putin, La Helsinki, cu afirmații cel puțin ciudate, ce pun sub semnul întrebării angajamentele SUA și perspectivele lumii în care trăim.
Unii vorbesc despre prăbușirea NATO și ruptura transatlantică, după ce Trump l-a asemănat cu NAFTA, și presa întreabă ce va rămâne la summitul din 10-11 iulie de la Bruxelles din Alianță, fix înaintea întâlnirii lui Trump cu Putin. Donald Tusk, Președintele Consiliului European, vorbește despre dorința lui Trump de la rupe și distruge UE, în timp ce numeroși șefi de state vorbesc despre propuneri stranii ale președintelui SUA, precum Emmanuel Macron, căruia i s-au propus relații comerciale avantajoase dacă părăsește UE.
Donald Tusk vorbește despre un atac metodic al lui Trump cu scopul de a distruge toate valorile pentru care pledăm, și anunță, practic, sfârșitul Occidentului unit, așa cum doamna Merkel anunța că Europa trebuie să-și ia soarta în mâini pentru că nu poate să mai conteze pe liderul american și pe aliatul său de peste ocean. Canada e stupefiată, după ultimele atacuri, iar în materie de taxe, principalii loviți de către abordările lui Donald Trump sunt exact aliații, europenii, japonezii, sud-coreenii, canadienii deopotrivă. Chiar dacă problema reală sunt chinezii.
Faptul că președintele Trump nu o suportă pe doamna Merkel e de notorietate, iar relația Trump-Merkel e reciprocă, din acest punct de vedere. În plus, Donald Trump se declară tot mai nemulțumit de G7, de Organizația Mondială a Comerțului, de NATO și de UE, despre care afirmă în privat că sunt afaceri proaste pentru America. Trump i-a sugerat premierului suedez că SUA ar trebui să părăsească NATO, fapt calificat de consilierii săi drept o glumă. Între timp, Pentagonul planifică și calculează costurile retragerii/mutării trupelor SUA din Germania.
Printre opţiunile examinate figurează repatrierea în Statele Unite a unei mari părţi a trupelor, care numără aproximativ 35.000 de militari activi sau transferul total ori parţial al contingentului în Polonia. Un purtător de cuvânt al Consiliului de Securitate Naţională de la Casa Albă a dezminţit într-un comunicat că președintele ar fi cerut o analiză asupra unei eventuale retrageri a trupelor staţionate în Germania. Şi purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Eric Pahon, a dezminţit orice idee de retragere, subliniind că ministerul „evaluează în mod regulat amplasarea trupelor şi analizele costuribeneficii”. „Rămânem deplin angajaţi faţă de (Germania) aliatul nostru din NATO şi Alianţa NATO”, a adăugat el.
Între timp, James D. Melville, ambasadorul Statelor Unite în Estonia, şi-a dat demisia ca urmare a unor afirmaţii critice ale preşedintelui SUA, Donald Trump, la adresa aliaţilor europeni ai Washingtonului. Diplomatul, ambasador în Estonia din anul 2015, a indicat într-un mesaj “Pentru ca preşedintele să spună că UE a fost „înfiinţată pentru a profita de Statele Unite, pentru a ataca puşculiţa noastră” sau că „NATO este la fel de rea ca NAFTA [Acordul Nord-American de Comerţ Liber ]” nu este numai în fals din punct de vedere faptic, dar îmi dovedeşte şi că este timpul să plec”.
Dar poate cea mai scandaloasă situație e recentul refuz de a condamna anexarea Crimeii de către Rusia și invocarea investițiilor făcute de Rusia în peninsula aparținând legal Ucrainei. Toate acestea au ridicat semne de întrebare despre compromisurile pe care Donald Trump este pregătit să le facă sau despre Marele Târg de la Helsinki, acolo unde discută cu Putin și Siria, și Ucraina, și ingerințele ruse în alegerile americane. Asta după ce s-a dovedit că mai toți membri marcanți ai echipei de campanie a lui Trump aveau afaceri și legături cu Rusia.
Ei bine, Trump nu e America și nu decide singur relațiile cu Rusia. Din contră, Congresul a luat măsuri și l-a îndiguit din primele luni de mandat, neexistând posibilitatea sa de a ridica sancțiunile fără Congres. Apoi consilierii săi sting focul supă excesele sale de limbaj foarte libertin politic care spune ce gândește ca persoană, de obicei nefundamentat și detrimental SUA, cam prea mult și prea des. În fine, nu tot ce vrea Trump se și realizează, multe din dorințele sale cad la pregătirea dinaintea întâlnirilor. Dar verbalizarea publică excesivă afectează profund relațiile cu partenerii și aliații, ca și celelalte acte ale președintelui Trump în domeniul comercial sau de mediu, subminând unitatea Occidentului. Însă în rest, vorbim în special despre metode dure și neconvenționale de negociere, așa cum s-a întâmplat la fiecare din acțiunile sale externe.
Dacă vom vedea acorduri de Mare Putere ruso-americane, făcute, eventual, pe seama statelor mici, statelor terțe, precum și impunerea unui Mare Târg – în presa de peste Ocean i se reproșează lui Trump mercantilismul și negocierea a orice, inclusiv principii, valori și propria demnitate – atunci semnalul va deveni consistent și va reclama reanalizarea fundamentală și reconsiderarea fiecărui acord cu SUA la nivel multilateral. Pentru că nu cred ca acordurile bilaterale să intre vreodată sub spectrul nerespectării sau tranzacționării lor cu terți de către administrația Trump și de către SUA, indiferent de excesiva libertate a președintelui american de exprimare a propriilor simțăminte în public. În rest, să așteptăm și să vedem realizările întâlnirii Trump - Putin din mijlocul lui iulie până să judecăm
Recomandările noastre
