Ștefania Mărăcineanu, românca de geniu care a făcut să plouă „la comandă”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ștefania Mărăcineanu a devenit în 1937, membru corespondent al Academiei Române. Tot restul vieții a trăit dezamăgită și luptând cu efectele iradierilor produse în anii de studiu asupra poloniului radioactiv. S-a stins grav bolnavă de cancer (ca efect al expunerii la radioactivitate), la București, în data 15 august 1944.  A fost internată în ultinele 4 luni de viață la Spitatul Colentina din București. A rămas celebră pentru faptul că a reușit să determine artificial căderea ploii atât în România cât și în Franța.

Ștefania Mărăcineanu, cercetătoare într-o țară unde cercetarea se făcea greu

România a fost și este o țară mică. A avut dintotdeauna o infrastructură educațională și de cercetare modestă. România a nu a fost lipsită de femei ilustre. Acestea au reprezentat adevărate vârfuri ale cercetării. Asta, în domenii care țin de om și mediul înconjurător. Astfel, amintim descoperirile și inovațiile asupra ploii artificiale, radiocativității. Au fost contribuții în astronomie, geologie, împăduriri. Nu au lipsit cercetările din sfera combaterii maladiilor cu risc epidemic. De asemenea, au fost cercetări în sfera combaterii secetei, prevenirii îmbătrânirii. Toate acestea se leagă de numele unor cercetătoare din România.

ploaie / sursa foto: dreamstime.com

Cercetătoarea Ștefania Mărăcineanu a întreprins cercetări în domeniul ploii artificiale și radioactivității. Ștefania Mărăcinanu s-a născut la București, în data de 18  iunie 1882. Deși în copilărie a avut dificultăți de vorbire, tânăra a urmat liceul la ”Elena Doamna”, apoi Facultatea de Fizică și Chimie, la București, devenind licențiată în 1910. A lucrat în învățământ la Școala Centrală de Fete din București.

Ștefania Mărăcineanu, colaborarea cu familia Curie și dezamăgirea de a nu i se recunoaște meritele

În 1922, a reușit să obțină o bursă care i-a permis să o cunoască pe Marie Curie, ale cărei cursuri de radioactivitate le-a audiat. Anul 1924 marchează susținerea tezei de doctorat intitulate ”Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” (Cercetări asupra constantei poloniului și asupra penetrării substanțelor radioactive în metale), la Universitatea Sorbonna din Paris.

Din păcate, în 1935, soții Irene și Frederic Joliot Curie, folosindu-se de observațiile Ștefaniei Mărăcineanu de la Paris au câștigat Premiul Nobel pentru Chimie fără a o menționa măcar pe aceasta.

Cum  a ajuns cercetătoarea să producă ploaia artificială

Până în 1930 a continuat să studieze la Paris, observând că exista o legătură între înjumătățirea poloniului și materialul recipientului în care se păstra proba de poloniu. În plus, a fost preocupată de studiul legăturii dintre precipitații și cutremure, dintre radiații și lumina solară, considerate de pionierat la acea vreme.

În 1930, ea a lucrat în România alături de marele cercetător Dimitrie Bungețianu, de la Universitatea din București, experimentând radioactivitatea artificială. Astfel, ea a reușit să creeze ploaia artificială prin plasarea în norii de ploaie a sărurilor radioactive. Brevetul cu titlul „Mijloc de a provoca ploaia” a fost înregistrat la 10 iunie 1930. În cursul anului 1931, presa a scris că a făcut mai multe demonstrații de ploaie artificială. O experiență  fost notată de ziarul „Dimineața” din 19 martie 1931.

ploaie. Sursa foto: AI

Era vorba de experiența din București, Bulevardul Domniței 20,  în casa profesoarei Chiriță, petrecută duminică la 15 martie 1931. Au  asistat soțul doamnei și încă două persoane.  Ca urmare a procedeului expunerii unor săruri de uraniu. s-au acmulat nori de ploaie. Ploaia a început efectiv să cadă, din data de luni, 16 martie 1931.  În 1934, a repetat experiența în Sahara, în localitatea Touggourt din Algeria,  cu susținerea Guvernului Francez.  Articolele din presa franceză apărute la Paris și cele din presa românească, apărute la București aveau același titlu: „Plouă în Sahara”.

Credit foto: Wikipedia

Bâzu Cantacuzino își oferă serviciile de aviator pentru a fi împrăștiate în cer substanțele pregătite de Ștefania Mărăcineanu

În anul 1942, într-o perioadă de secetă, Ștefania Mărăcineanu a reluat experiențele. A dat interviuri revistei „Ilustrațiunea română”  A plouat în Bărăgan, în arealul determinat de localități precum  Hagieni, Mărculești-Ialomița, Călugăreni, Buturugeni-Giurgiu, Zurbaua-Ilfov. S-a scris despre faptul că pentru a fi obținute rezultate eficiente, adică ploi însemnate cantitativ, împrăștierea substanțelor concepute de către Ștefania Mărăcineanu (iodură de potasiu) s-ar fi făcut cu ajutorul avionului pilotat de legendarul pilot de vânătoare Bâzu Cantacuzino.

Ștefania Mărăcineau și-a publicat opiniile și rezultatele cercetărilor privind ploaia artificială, în reviste apărute sub egida Academiei Române.