Ștefania Mărăcineanu. Sursa foto: Wikipedia Ștefania Mărăcineanu, românca rămasă fără Premiul Nobel. Cine a profitat de pe urma cercetărilor savantei românce?
Ștefania Mărăcineanu, românca rămasă fără Premiul Nobel. Cine a profitat de pe urma cercetărilor savantei românce?
Deși România a fost și este o țară mică, având dintotdeauna o infrastructură educațională și de cercetare modestă, țara noastră a nu a fost lipsită de femei ilustre care au reprezentat adevărate vârfuri ale cercetării în domenii care țin de om și mediul înconjurător. Astfel, descoperirile și inovațiile asupra ploii artificiale, radiocativității, astronomiei, geologiei, împăduririlor, combaterii maladiilor cu risc epidemic, combaterii secetei, prevenirii îmbătrânirii se leagă de numele unor cercetătoare din România.
Cercetări în domeniul ploii artificiale
Cercetătoarea Ștefania Mărăcineanu a întreprins cercetări în domeniul ploii artificiale și radioactivității. Ștefania Mărăcinanu s-a născut la București, în data de 17 iunie 1882. Deși în copilărie a avut dificultăți de vorbire, tânăra a urmat liceul la ”Elena Doamna”, apoi Facultatea de Fizică și Chimie, la București, devenind licențiată în 1910. A lucrat în învățământ la Școala Centrală de Fete din București.
În 1922, a reușit să obțină o bursă care i-a permis să o cunoască pe Marie Curie, ale cărei cursuri de radioactivitate le-a audiat. Anul 1924 marchează susținerea tezei de doctorat intitulate ”Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” (Cercetări asupra constantei poloniului și asupra penetrării substanțelor radioactive în metale), la Universitatea Sorbonna din Paris.
Din păcate, în 1935, soții Irene și Frederic Joliot Curie, folosindu-se de observațiile Ștefaniei Mărăcineanu de la Paris au câștigat Premiul Nobel pentru Chimie fără a o menționa măcar pe aceasta.
Ștefania Mărăcineanu - femeia care a făcut să plouă în deșert
Până în 1930 a continuat să studieze la Paris, observând că exista o legătură între înjumătățirea poloniului și materialul recipientului în care se păstra proba de poloniu. În plus, a fost preocupată de studiul legăturii dintre precipitații și cutremure, dintre radiații și lumina solară, considerate de pionierat la acea vreme. În 1930, ea a lucrat în România alături de marele cercetător Dimitrie Bungețianu, de la Universitatea din București, experimentând radioactivitatea artificială. Astfel, ea a reușit să creeze ploaia artificială prin plasarea în norii de ploaie a sărurilor radioactive. A făcut experimente notabile în România, în Bărăgan, dar și în Algeria, în apropierea Saharei.
În 1937 a devenit membru corespondent al Academiei Române, însă tot restul vieții a trăit dezamăgită și luptând cu efectele iradierilor produse în anii de studiu asupra poloniului radioactiv.S-a stins grav bolnavă de cancer, la București, la 15 august 1944.
Recomandările noastre
