București. Securitatea a recrutat peste 120.000 de informatori pe parcursul unui deceniu, între 1970 și 1979. Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității a dat publicității o statistică a colaboratorilor recrutați de poliția politică în acest interval.

Poliția politică a dictatorului Nicolae Ceaușescu avea la dispoziție o amplă rețea de informatori și agenți secreți. Prin intermediul acestei rețele, dictatorul comunist îi supraveghea pe români.

Securitatea a recrutat 121.000 de informatori în zece ani

Statisticile prezentate de CNSAS arată că în doar zece ani, Securitatea a recrutat peste 121.000 de colaboratori noi. Marea majoritate a celor recrutați de Securitatea comunistă, aproape 100.000, erau bărbați. Un număr de 800 erau elevi, minori, la data la care au intrat în serviciul poliției politice.

Dintre cei recrutați, 21.000 aveau studii superioare, iar 1.700 erau studenți și urmau cursurile unei facultăți.

„Conform situaţiilor predate de fosta poliţie politică, doar în perioada 1970-1979 au fost recrutate peste 121.000 de persoane. Precizăm că este vorba despre intrări noi, adică sunt colaboratori care erau adăugaţi la reţeaua informativă existentă. Dintre acesti colaboratori noi, aproximativ 99.000 erau bărbaţi şi 21.000 aveau studii superioare. Peste 800 erau elevi, minori la data recrutării, iar 1700 erau studenţi”, precizează CNSAS.

Poliția politică a recrutat 2.000 de clerici

Securitatea a recrutat, conform comunicatului de presă, un numă de 1.500 de medici, dar și 1.200 de juriști. Conform statisticii prezentate de CNSAS, un număr de 2.000 de informatori proveneau din rândul clericilor.

Cei mai mulți informatori provin, însă, din rândul cadrelor didactice care activau în învățământ. Este vorba despre 6.300 de persoane.

Securitatea era organizată, conform CNSAS, în mai multe direcții, dar primele patru erau cele mai importante din perspectiva muncii informative. Dreprt care, acestea se ocupau cu recrutarea de informatori și colaboratori.

Securitatea își împărțea informatorii

Conform informațiilor furnizate de CNSAS, cele patru direcții ale poliției politice își împărțeau informatorii pe care îi recrutau. Fiecare direcție avea propria rețea formată după cum urmează:

• Direcţia I (informaţii interne): peste 500 de colaboratori noi, cărora li se adăugau cei 38.000 recrutaţi de Serviciul I al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 38.500);
• Direcţia II (contrainformaţii în domeniul economic): peste 1600 informatori, cărora li se adăugau 17.000 recrutaţi de Serviciul II al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 18.600);
• Direcţia III (contraspionaj): peste 3000, plus 11.000 de informatori recrutaţi de Serviciul III al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti (total 14.000);
• Direcţia IV (contrainformaţiile militare şi penitenciarele): 12.200.

„Comparând cifrele de mai sus, se observă că cel mai mare număr de informatori, în anii ’70, era la Direcţia I. Deşi întreaga Securitate făcea poliţie politică, Direcţia I era principalul compartiment implicat în această activitate”, precizează CNSAS