Dacă ceea ce se cheamă cârteală ar avea o reprezentare grafică, ea ar trebui să stea la loc de cinste pe drapelul țării. Rar ne mai scoate ceva din veșnica noastră ciorovăială românească. Găsim cusur la orice, iar ceea ce pare a fi croit fără cusur ne stârnește suspiciuni majore. Momentele în care noi, românii, reacționăm la unison, într-un acord majoritar, se pot număra pe degetele de la o mână și sunt câteva la zeci de ani.
De aceea, excepțiile de la această regulă sunt demne de a fi notate. Așa cum trebuie notat un eveniment de la sfârșitul anului care tocmai trecut, fapt rar cum ziceam, care ne-a făcut să reacționăm pe o singură voce. Este vorba despre un text bizar, postat pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România, care încearcă imposibilul: desființarea imaginii dezastruoase, de bandă de criminali, violatori și tâlhari, pe care Armata Roșie a lăsat-o în urma ei în țările pe unde a trecut spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și înlocuirea ei cu una idilică, identică cu aceea evocată de literaturnicii anilor ’50 sub semnul lui „Stalin și poporul rus/Libertate ne-au adus”.
Cum postarea cu pricina a apărut pe pagina Ambasadei, adică într-un spațiu oficial de comunicare, și cum din momentul postării și până acum au trecut zece zile fără ca textul să fi fost retras, cred că asupra mesajului rușilor de la București trebuie aruncată o privire mai atentă. Să vedem, mai întâi, câteva aspecte semnificative din ceea ce au avut diplomații ruși acreditați la București de transmis românilor, dar și vorbitorilor de limba rusă de oriunde, pentru că textul apare și în limba Armatei Roșii. În ele se arată că „în presa occidentală și cea românească apar periodic diverse publicații menite să-i denigreze pe ostașii Armatei Roșii care au eliberat de fascism țările Europei de Est și Europei Centrale”. Ele, publicațiile astea, ar încerca „insistent să-i convingă pe oameni că Armata Roșie era o adunătură de tâlhari și violatori care nu știau de nicio milă față de populația civilă”. Mai grav decât atât, atrocitățile comise de soldații Armatei Roșii ar fi doar niște invenții preluate de la Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, multiplicate și replicate de foștii aliați ai URSS în timpul Războiului Rece. Soldații sovietici nici nu ar fi avut cum să comită vreun deranj în țările ocupate, spun diplomații ruși de la București, pentru că însuși Iosif Vissarionovici Stalin le-a interzis așa ceva, printr-un ordin prin care a decis că „populația rămasă în zonele cucerite, indiferent dacă este vorba de germani, cehi sau polonezi, nu trebuie să fie supusă abuzului. Vinovații vor fi pedepsiți în conformitate cu legea marțială. În teritoriul cucerit, relațiile sexuale cu sexul feminin nu sunt permise. Cei vinovați de violență și de viol vor fi împușcați.” Un argument care te lasă cu gura căscată: A zis Stalin! Este știut că Stalin ce spunea aia și făcea, era un veritabil gentleman preocupat de adevăr și de respectarea celor mai înalte valori umanitare. Masacrarea de către sovietici la Katin, în 1940, a 22.500 de ofițeri și intelectuali polonezi, ordonată de Stalin, a fost negată de același Stalin până când s-a dus la marea întâlnire cu Lenin. De altfel, a fost negată și de succesorii săi, până în 1990. Trecerea trupelor românești în subordinea comandanților sovietici, după 23 august 1944, a însemnat trimiterea lor la moarte sigură, în misiuni sinucigașe, așa cum a fost în cazul bătăliei de la Oarba de Mureș. Acolo, în toamna anului 1944, au căzut 11 000 de ostași români din Armata a 4-a, trimiși la moarte sigură prin ordinul de a ataca pozițiile germane frontal și fără sprijin de artilerie dat de generalul Sergei Trofimenko. Și acestea nu sunt decât doar două exemple dintro serie interminabilă, fără nici cea mai vagă legătură cu propaganda anti-nuștiu-ce, ci doar cu adevărul istoric. În finalul textului postat, diplomații ruși plasează și o întrebare retorică: „Cine beneficiază de pe urmele uleiului veninos al minciunii pus pe focul rusofobiei, infiltrat în conștiința publică a poporului român, după mulți ani de la încheierea ostilităților în Europa? Oare acest lucru se datorează apropierii aniversării celor 75 de ani de la eliberarea României de către Armata Roșie?” Asta să fi vrut să transmită diplomații, că România a fost eliberată de către Armata Roșie și că ar avea chef de o aniversare? Nu, nu cred asta, ci cred că avem de a face cu o testare a românilor. Să vedem de ce!
Comentariile stârnite de postare au fost prompte. Fără a putea fi reproduse cele mai multe, ele au șters pur și simplu pe jos cu punctul de vedere publicat, într-o reacție cvasi-unanimă. Fapt rar, așa cum menționam mai sus. Foarte interesant, în majoritatea se invocau cele suferite și povestite în familie de rudele care au fost fie victime, fie martore ale atrocităților care au marcat invadarea României de către Armata Roșie. La fel, preluările de către media și comentariile de acolo s-au bazat pe „ceea ce au trăit și îndurat bunicii noștri”. Alte comentarii au trimis foarte la obiect și bine documentat la evenimente istorice în măsură să pulverizeze pledoaria diplomaților ruși. Deci, ce i-o fi apucat pe cei de la Ambasadă? Nu se așteptau la asemenea reacții? Ba da, se așteptau! Nu de asemenea virulență, poate, dar se așteptau! Bine, și atunci de ce s-au apucat să vorbească de frânghie în casa spânzuratului? Au făcut-o deliberat, au urmărit ceva anume? Întreb asta, pentru că nu pot pleca de la ipoteza că un diplomat al Federației Ruse acreditat la București a prelungit sărbătorirea Nașterii Domnului, pe stil nou, mai mult decât se cuvine și s-a decis să dea buzna, beat pulbere, pe net și în Istorie, pentru a drege pe cont propriu imaginea eroicei Armate Roșii. Dacă ar fi fost așa, postarea ar fi fost urgent înlăturată și, în cel mai pur stil cehovian consacrat, nu doar în literatură, dar și de diplomația rusă, peste întreaga poveste s-ar fi așternut liniștea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Îmi este imposibil sa cred asta, nu doar pentru că postarea este și acum acolo unde a fost pusă, adică în spațiul virtual oficial al Ambasadei Rusiei în România, ci și pentru că diplomații ruși sunt ofițeri de informații externe riguroși și disciplinați, fie ai SVR, fie ai GRU, și de niciunul dintre gesturile lor publice nu poate fi străină Moscova. Nu am cum să-mi imaginezi un ofițer activ de spionaj preocupat de teme istorice până la a-și risca postul și cariera. Drept pentru care, eu cred că mesajul cu pricina a fost unul gândit de la Centru și a vizat exact reacțiile despre care am vorbit mai sus, mai precis, volumul și intensitatea acestora. Și, mai exact, Moscova a dorit să afle cât din ceea ce au pătimit românii în urma prezenței sovietice pe teritoriul țării mai este prezent în conștiința națională. Au aflat! Au obținut astfel, gratis, o informație de o importanță crucială pentru aparatul lor de propagandă și politică externă. Rămâne de văzut cum se va adapta atitudinea lor față de România în funcție de asta. Cel mai probabil, vor deveni tot mai amenințători. Tocmai au aflat că este inutil să o facă pe prietenoșii.
Recomandările noastre
