„Soluţia Paşca” - de ce statul impotent îşi trage singur un şut în fund

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Aşezămintele conduse de Viorel Paşca erau convenabile pentru toată lumea. Legale sau ilegale, ele erau un fel de groapă de gunoi, pentru cele mai chinuite suflete de pe pământ. Cei mai vulnerabili oameni. Părăsiţi, unii dintre ei foarte bolnavi, flămânzi, degeraţi, găsiseră la Dumbrava un pat cald şi o farfurie de mâncare.

Câştigau toţi.

În primul rând instituţiile de asistenţă socială se spălau pe mâini de răspundere. Într-un judeţ, după spitalul judeţean, DGASPC este instituţia cu cel mai mare buget din banii locali. Dar de ce să îşi bată capul asistenţii sociali şi să se cheltuiască aceşti mulţi bani pe asistenţa socială, dacă exista „rezolvarea Paşca”. Îi făceau pe năpăstuiţi pachet şi-i trimiteau la Dumbrava.

Salvarea şi spitalele erau şi ele avantajate de „soluţia Paşca”. Vă mai amintiţi de filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, făcut după un caz real? Un om fusese purtat cu salvarea pe la mai multe spitale, care nu vruseseră să-l primească, pe motiv că nu mai aveau locuri. Până la urmă a fost abandonat, aruncat mai exact, din salvare, pe stradă. Asistenta a fost condamnată atunci. Acum, se aplică „soluţia Paşca”. Salvarea îl duce la Dumbrava şi-l basculează acolo.

La rândul lor spitalele, după ce-i tratau pe unii dintre aceşti nenorociţi ai sorţii, adică pe cei care aveau norocul să fie primiţi în spital şi scăpau cu viaţă, nu-i mai „externau” pe străzi, ci îi trimiteau la Paşca. Nici nu le mai ocupau patul, nici nu mai trebuia să-l îngrijească. Inclusiv pe cei care aveau nevoie de îngrijiri paliative.

Poliţia şi Jandarmeria scăpau şi ele de o grijă. Un vagabond găsit pe stradă, dar care nu avea nevoie neapărat de îngrijiri medicale, unde să-l duci? La spital, nu-l primea, pentru că nu era bolnav. Aşezămintele de stat numără, la nivel de ţară, 7000 de locuri şi sunt pline ochi. Nu există niciun loc. Atunci se aplica tot „soluţia Paşca”.

Astfel că salvări, maşini de la DGASPC-uri din toate judeţele, maşini de poliţie sau jandarmertie opreau în poartă la Paşca şi lăsau acolo câte un năpăstuit al sorţii. Aşadar, toată lumea mulţumită. Aşezământul, că nu-l putem numi azil, pentru că nu este acreditat, funcţioinează de mai bine de cincisprezece. O groapă de gunoi pentru suflete rătăcite, ale nimănui, de care cei plătiţi să aibă grijă scăpau fără nicio bătaie de cap.

Aşadar, existenţa aşezământului de la Dumbrava convenea tuturor.

Atunci, se naşte firesc o întrebare. De ce statul îşi trage singur un şut în fund şi desantează în acest loc de pe urma căruia toată lumea avea de câştigat. Şi nu mă refer neapărat la bani, ci la lipsa unei bătăi de cap în plus. Şi încă una extrem de sensibilă. De ce statul şi-a scormonit, şi încă făcând mare tam-tam, groapqa de gunoi care îi rezolva o problemă extrem de sensibilă, aşa cum am spus. Oare din dragoste de intrat în legalitate, pentru că aşa cum am spus, aşezămintele lui Paşca nu erau acreditate? Trebuie să fim naivi să credem aşa ceva.

Oare din grijă pentru cei care erau adăpostiţi acolo? Trebuie să fim şi mai naivi să credem asta, de vreme ce însuşi statul era cel care deversa acolo sufletele necăjiţilor loviţi de soartă.

Oare din dorinţă de dreptate, ca nu cumva Paşca şi ai lui să se îmbogăţească ilegal? Nici vorbă. Probabil, mulţi dintre dumneavoastră aţi auzit de vulturul hoitar. Este o specie de vultur pe cale de dispariţie la noi, de talie redusă, cântăreşte cam două kilograme şi se hrăneşte cu cadavre. Cam aşa este şi Viorel Paşca. Ciugulea ce rămânea de pe urma celor pe care îi primea în aşezămintele sale. Care aveau pensie, le lua pensia. Care aveau ajutoare sociale, le lua ajutoarele. De oricare ar fi fost ele. Fie bani de lemne, de carburanţi (vă amintesc faptul că în birou i s-au găsit, pe lângă actele de identitate ale celor aflaţi acolo şi carduri de carburanţi pe numele unora dintre ei), sau banii de înmormântare, pentru cei care căpătau aceşti bani după ce se stingeau.

Ca să curmi asemenea matrapazlâcuri cu carduri de carburanţi şi ajutoare de înmormântare nu faci un veritabil desant. Din care fac parte, atenţie, şi medici legişti. Foarte mulţi medici legişti. Legiştii, se ştie, nu tratează bolnavi. Ci cercetează dacă nu cumva un deces nu a fost din alte cauze decât cele naturale.

Să vedem în continuare alte lucruri care nu se potrivesc în acest caz.

La momentul descinderii, în aşezământ erau 400 de persoane. În apropiere, a fost instalat un spital de campanie, din acela de front, dotat cu toată aparatura necesară. Inclusiv, dintre cele 700 de persoane care au descins la Dumbrava şi în celelalte locaţii, făceau parte medici şi asistente. Întrebăm. Dacă în aşezămintele lui Paşca erau condiţiile aşa de bune, cum sunt prezentate în numeroase filmări postate pe reţelele de socializare de oameni obişnuiţi, nu dintre cei care ar trage vreun folos de pe urma prezentării eronate a realităţii, de ce toţi, repet, toţi cei 400 de oameni care locuiau acolo au fost relocaţi? De ce, dacă unii dintre ei aveau nevoie de îngrijiri medicale, nu au fost trataţi la spitalul de campanie aflat la faţa locului şi au fost transportaţi, unii la zeci, dacă nu sute de kilometri distanţă, unde s-au găsit locuri?

Din păcate, luni seara, unul dintre cei relocaţi de la Dumbrava, a decedat la Târgu Mureş. Se va efectua o autopsie, pentru a se stabili cauza exactă a morţii, ceea ce nu s-a făcut niciodată pe niciun cadavru provenit de la aşezămintele lui Paşca. Se elibera certificat de deces şi atât. Dar autopsie, la cele peste 1000 de decese care au avut loc, nu s-a făcut niciodată. Iar probabilitatea ca dintre aceste peste 1000 de decese să nu fie niciunul care măcar să ridice o suspiciune care să determine o autopsie este greu de crezut să fi existat. De aceea, aproape sigur, pe parcursul anchetei, vor fi şi exhumări.

De ce trebuie stabilită cu exactitate cauza morţii celor care au decedat la Dumbrava. Cei mai mulţi dintre ei erau bolnavi. Unii în stadii terminale. Evident, aceştia nu trebuiau duşi la Paşca, ci în spitale de paliaţie, unde să se stingă fără chinuri. La Paşca însă, nu avea cine să le aplice tratamente de specialitate şi nici nu aveau cum să procure, legal, medicamente care au regim special. Un bolnav de cancer în fază terminală spre exemplu, are nevoie de morfină pentru a-i alina durerile. De unde să procure Paşca morfină şi cine să o administreze, atâta vreme cât personalul era format în majoritate din neştiutori de carte, iar medicamentele erau administrate după culori.

De-a lungul timpului, numeroşi voluntari au fost la Dumbrava să dea o mână de ajutor pentru a uşura suferinţa acestor dezmoşteniţi ai soartei găzduiţi acolo. Au tăiat lemne, au spălat bolnavi, au făcut curat, fără să pretindă nicio recompensă. Cinste lor! Oameni cu suflet mare, în faţa cărora mă înclin. Dar nu vi se pare ciudat că niciun medic nu şi-a făcut obiceiul de a face voluntariat la Dumbrava? Nici vreo asistentă medicală.

Primarul din Holod, dar şi Viorel Paşca, inclusiv unii dintre susţinătorii lui, care au trecut pe acolo, spun că asistenţa medicală era asigurată în principal de către medicul de familie din localitate. Cum de asociaţiile profesionale ale medicilor nu s-au organizat astfel încât să existe măcar şi câte un singur medic care să vadă periodic de aceşti oameni? Nici Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România nu s-a sinchisit să ia vreo astfel de iniţiativă.

Deşi existenţa acestui aşezământ era binecunoscut, inclusiv în mediul medical. Şi nu cred că nu există medici sau asistenţi medicali cu suflet mare care să fi refuzat voluntariat la Dumbrava.

O altă nedumerire este: cum de era cunoscut acest aşezământ în toată ţara. Pentru că aici erau aduşi oameni necăjiţi din toată ţara. Dovada, solicitările oficiale făcute de spitale sau alte instituţii către Viorel Paşca să primească acele cazuri sociale disperate. Dacă era aşa vestit în toată ţara, dacă ştia toată lumea de el, dacă se ştia şi că oferă condiţii dintre cele mai bune, de ce nu s-au dus toţi boschetarii la poarta lui Paşca, să nu mai stea pe stradă, ci să se mute la cinci stele? De aici, o altă întrebare firească. Nu cumva „pacienţii” trimişi la Paşca erau selectaţi? Nu chiar oricine găsea un pat şi o farfurie de mâncare. După „pacienţi” nu alerga Paşca. Nu aduna oameni de prin şanţuri. Ci îi erau trimişi.

Şi o ultimă precizare, în acest început de anchetă. Argumentul lui Viorel Paşca, acela că, domnia sa, în calitate de persoană privată dar şi organizaţia sa au oferit un pat şi o farfurie de mâncare unor năpăstuiţi şi că nimeni nu-l poate opri să facă acest gest de caritate, nu prea este valabil.

Şi nu mă refer aici la birocraţia stufoasă, pe care Paşca, poate de bună credinţă, a vrut să o ocoloească nevrând să se acrediteze. Dar când oferi această binefacere la 400 de oameni, lucrurile se schimbă radical. Numai blocul alimentar, ca să dăm un exemplu simplu, unde zilnic se găteşte pentru 400 de oameni, trebuie acreditat. Trebuie inspectat periodic de DSV.

Ca să nu mai vorbesc de îngrijirile medicale, care trebuie asigurate de personal de specialitate. Pentru că altfel, administrarea medicamentelor de către analfabeţi care le dau bolnavilor după culorile pe care le au pastilele sau ambalajele, poate produce catastrofe. Inclusiv decese. De aceea în echipa de investigaţie au fost incluşi şi legişti. Iar eu cred că verdictele lor vor cântări greu de tot în anchetă.