EVZ Special
Sfinții Apostoli Petru și Pavel - a doua sărbătoare majoră a verii. Tradiții și obiceiuri
Apostolii Petru și Pavel, icoană. sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Sfinții Apostoli Petru și Pavel - a doua sărbătoare majoră a verii. Doi oameni diferiți cultural au reușit să pună bazee creștinismului ca religie mondială.
Iconografia creștină îi arată pe Sfinții Apostolo unul lângă altul și chiar îmbrățișați, ca semn al unirii lor în credință. Se știe că ei au fost diferiți ca formație culturală și origine. I-a unit însă, Hristos, în contexte diferite.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel - drumuri separate spre credința în Hristos
Sfinții Apostoli au avut destine diferite. Au avut chiar momente diferite când au aderat la noua credință. Unul a fost martorul vieții pământești a Mântuitorului. Celălalt s-a convertit după Cinzecime.
Simon, pescarul de Lacul Ghenizaret (Tiberiada sau Marea Galileii) era fratele lui Andrei. Pe Andrei îl chemase primul la apostolie, Mântuitorul, Petru acceptând și el. Hristos l-a ales pentru că Petru a ascultat să arunce mrejele pescărești când Hristos l-a rugat, deși ei toată noaptea se chinuiseră în zadar.Petru a fost numit de Hristos „Kifa” adică Petrus în latină, de la „petra-piatră” (kamena în slavă). El a fost considerat piatra de temelie a Bisericii. Și totuși, Petru a fost un om grăbit și contradictoriu în declarații.
Sfântul Apostol Pavel era un evreu grecizat, era un intelectual anticreștin. Se numea Saul din Tars (Cilicia, granița turco-siriană de azi) și critica dogma creștină. A făcut parte din juriul care a decis lapidarea Sfântului Arhidiacon Ștefan. Asta se petrecea deja după Înălțarea la Cer și după Cinzecime sau Rusalii. Saul din Tars nu era nici în cei 70 ucenici din rândul cărora au fost aleși Apostolii. Pe drumul spre Damasc, Saul din Tars este orbit brusc. Hristos i se arată și îl întreabă: „Saule pentru ce mă prigonești?”.
Sfinții Apostoli - Opera misionară a Sfântului Apostol Pavel
După 7 zile de pocăință, lui Saul îi revine vederea, se botează și devine creștin. Saul va fi numit Pavel. A redactat un număr foarte mare epistole către Colosseni, Efeseni, Corinteni, Romani, face călătorii misionare în Orient și la Roma. Este însoțit de Apostolul Luca, inclusiv la Roma, Luca fiind doctor care i-a îngrijit sănătatea. Elocința lui Pavel, convingerea pe care o sădea în mintea oamenilor au dus la transformarea sa în Vocea Bisericii. Datorită lui, Duhul Sfânt a grăit mai bine, datorită lui, creștinismul a avut vocația universalității. Sfinții Apostoli au dus creștinismul de la micul grup confesional inițial, la religia globală care este astăzi.
Martirizarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Sfinții Apostoli au fost martirizați, în aceeași zi și același an, la Roma, dar în locuri diferite. Împăratul Nero, neînduplecatul tiran a decis să îi martirizeze pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Au fost martirizați în locuri diferite. Petru, lovit de sabie, pe locul unde azi e Vaticanul, iar Pavel, în aceeași zi a anului 67 d.Hr., 29 iunie, răstignit pe o cruce cu capul în jos la cererea sa, în apropierea Vaticanului, la fostul circ roman al lui Caligula.
Faptele Apostolilor și Epistolele arată truda și jertfa de sine ale celor doi Mari Apostoli și Părinți ai Bisericii: Sfinții Petru și Pavel.
Tradiții
Sfinții Apostoli sunt protectori ai păstorilor. Se spune că în această zi, lupii au gurile încleștate și nu atacă turmele. Sfântul Apostol Petru este apărătorul și protectorul celor care sunt închiși. Legenda spune că însuși Petru a fost închis. El s-a rugat neîncetat lui Hristos și un înger l-a eliberat miraculos.
Se mai spune că Petru ar fi vrut să fugă din Roma, auzind că urma să fie martirizat. Pe drum, a avut o viziune: Hristos purta din nou Crucea în spate. „Quo vadis, Domine?” ar fi întrebat Petru, adică „Unde, Te duci, Doamne?” Hristos a spus că trebuia ca El să suporte crucificarea din nou să nu se piardă credința, dacă el, Petru, martorul primei Răstigniri alegea să fugă. Petru a revenit și a suportat moartea de martir. Pe locul viziunii, s-a clădit o biserică numită „Quo Vadis”. Se găsește și azi, la 800 m de Porta San Sebastiano a zidurilor Romei, la intersecția dintre Via Ardeatina și legendara Via Appia care ducea la Capua.
Tot astăzi, în Oltenia, începea seceratul grâului. În mod ritual, după ce la prânz, gospodinele venite de la Biserică împărțeau pomana Sfinților Apostoli, seara, indiferent de zi, bărbații plecau la seceriș pe răcoare, pentru ca ivirea zorilor zilei următoare să-i găsească acolo. Seceratul dura până pe aproape de Sfântul Ilie când grâul trebuia „bătut la arie”, prin metode tradiționale.
