Este momentul unui mic bilanţ personal. Ce ai făcut, ce mai ai de făcut, câţi bani îţi trebuie, pe cine mai suni - treburi din astea de contabilitatea sufletului. Stabileşte priorităţile.

16, 17 ianuarie

 

Sfântul Imperiu maghiaro-român de limbă latină. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 16 ianuarie s-au născut Niccolo Puccini, Ethel Merman, Fulgentio Batista, Andre Michelin, Kate Moss, Sade, Radu Gheorghe, Catrinel Paraschivescu, Dragoş Alexandrescu, Radu Paladi, Virgil Calotescu. Pe 17 ianuarie s-au născut Benjamin Franklin, Pedro Calderon de la Barca, Anton P. Cehov, Muhammad Ali (Cassius Clay), Al Capone, Dalida, Jim Carrey, Anton Şuteu, Radu Theodoru, Anton Balotă.

16, 17 şi 18 ianuarie sunt unele dintre cele mai importante zile din Anul Lupului, anul dacilor, cu vârful de ziua Sf. Andrei -  Anul Nou dacic.

Tradiţional, pe 16 ianuarie este Sfântul Petru cel Şchiop, Fulgerătoarele, Ciuta găinilor, Miezul iernii.

Sfântul Petru, păstrătorul cheilor Paradisului şi cel căruia Iisus i-a poruncit „tu să-Mi urmezi Mie”, adică să ţină seama de ceea ce a spus Învăţătorul, nu să facă Biserică şi să devină Papă cum a întors-o Biserica Universală ca să-şi creeze o bază divină (să ne amintim că în noaptea Crucificării, Petru „piatra” s-a lepădat de Iisus de trei ori) ei bine, Sf. Petru are, în concepţia populară o legătură strânsă cu lupii.

Lupii sunt câinii lui Sân Petru, se spune în popor. Îmi vin în minte atâtea legende şi poveşti frumoase auzite aici, în ţara noastră, sau în Balcani, sau la armeni, la turci, sau la ruşi că nu ne-ar ajunge timpul până la Sfinţii Paşti. Căutaţi aceste istorii şi citiţi-le, vă îmbogăţesc sufletul cu adevărata avere, „folklore-ul”, înţelepciunea, cunoașterea populară.

Legenda spune că acum, Sf. Petru stă la sfat cu lupii şi le hărăzeşte fiecăruia ce să prade în anul ce vine. Episodul aminteşte de Zamolxe care stătea la sfat cu Lupul Şchiop.

Redutabilele carnasiere au avut o legătură ciudată şi aş putea spune prietenoasă cu omul de la sfârşitul neoliticului. Haita de lupi şi echipa de vânători se ajutau, reciproc, uneori. Omul devenise cel mai redutabil prădător, suliţa cu vârf de silex, primele arcuri simple, toporul sau maiul de piatră erau arme necruţătoare. Căpriorul, iepurii, uneori chiar zimbrul, mamutul, sau chiar marile feline şi temutul ursus spelaeus cădeau în faţa armelor şi a strategiei de vânâtoare a oamenilor, strategie împrumutată de la haita de lupi. Kipling în delicioasa lui „Carte a junglei” face, de fapt, o satiră politică a partidelor politice britanice, organizate ca o haită, de la lupul alfa, şeful partidului, la ultimul venit.  Organizare care dăinuieşte şi astăzi, oriunde este un partid politic, adică o haită de prădători, puşi pe jaf şi înavuţire.

 

Ce a spus Julius Lips

 

În neolitic, lupul, carnasierul, a observat că omul ucide de plăcere, de cele mai multe ori mult peste posibilităţile de transport sau de conservare. Aşa că haita de lupi urmărea echipa de vânători, uneori chiar hăituind ierbivorele către suliţele oamenilor, oameni care le lăsau lupilor prada pe care nu o puteau căra. Apoi lupii s-au stabilit pe lângă aşezarea întărită a oamenilor. Au devenit, încet, încet, căței, în zeci de mii de ani.  Aşa spune savantul german Julius Lips, cel care explică obârşia tuturor lucrurilor şi nu avem niciun motiv să nu credem că a fost aşa! Cine are un căţel ştie cât de inteligent este credinciosul patruped!

Sf. Petru, Lupul Şchiop, are o sarcină de la Domnul. Trebuie să sancţioneze exemplar, să pedepsească pe leneş, pe sperjur, pe mincinos, pe renegat. Şi mai ales pe cei care nu au grijă de animalele lor. Asta nu prea a plăcut ţăranilor noştri.

Există un sentiment fabulos în spiritul, în folclorul românesc, ba poate în întregul folclor european. O plăcere, respect, dar şi teamă şi respingere faţă de Lupul Şchiop, cel mai redutabil Filip. Şi faţă de lupi, în general.

Dacă stăm să ne gândim, niciodată cei drepţi, onorabili, credincioşi, cinstiţi şi purtători ai sarcinii de a aplica, de a realiza Cuvântul Domnului nu au fost foarte populari. Să ne amintim, de exemplu, de Torquemada, Marele Inchizitor, sau de alţi executori sau magistraţi ai credinţei, moralei, cinstei şi dreptăţii din istorie.