Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
14, 15 noiembrie
Horoscopul lui Dom’ Profesor, 14-15 noiembrie 2026. Filozofii, despre încălzirea globală
Pe 14 noiembrie s-au născut regele Hussein al Iordaniei, Charles al II-lea, Claude Monet, Jawaharlal Nehru, Gabi Szabo, Geo Saizescu, Sorin Lerescu. Pe 15 noiembrie s-au născut Edwin Rommel, Sir William Herschel, Veronica Lake, Mantovani, Anna de Noailles (Ana Elisabeta Bibescu Basarab Brâncoveanu), Ovidiu Moldovan, Ştefan Sileanu, Valentin Plătăreanu, Horia Hulubei, Dan Mateescu, Emil Racoviţă.
Sinaxar. În calendarul creştin-ortodox pe 14 noiembrie este Sf. Apostol Filip. Şi Gridorie Palama, arhip. Tesalonicului. Lăsatul secului pentru postul Crăciunului.
Tradiţional, în “Kalendar” sunt Martinii, Filipii de Toamnă. Zilele Lupului, Gădineţul. Mi-a plăcut întotdeauna că la noi Lupul are aka Filip... sau Martin, nume frumoase, europene!
Sărbătoarea centrală a Praznicului Lupilor, rituri şi ceremonii care vin de zeci de mii de ani, din neolitic, probabil.
În înţelepciunea şi în cunoaşterea profundă a lumii şi în dorinţa de a o controla, de a o stăpâni, episcopii, preoţii şi diaconii creştini au suprapus încă din secolul IV peste vechile sărbători europene, noile, pe atunci, sărbători creştine.
La noi aşa s-a creat Tradiţia, Legea strămoşească
Vechile ritualuri şi ceremonii nu au fost uitate, sau părăsite ci au luat nume şi atitudine creştină. În această zi nu se coase, nu se împunge, nu se dă gunoiul afară, nu se aruncă cenuşa, sau mai ales tăciunii... sunt multe superstiţiile din aceste zile, dar ce este superstiţia decât exagerarea unui rit religios.
În această perioadă puterea lupilor creşte, iar cea a vampirilor scade. Licantropii, vârcolacii noştri autohtoni, apărau satele şi orăşelele de pofta scârboasă a nobililor străini care se hrăneau cu sânge, la propriu şi figurat.
Bănuiesc că licantropi erau consideraţi urmaşii dacilor, dac înseamnă lup, care cam luau capul hoardelor străine ce voiau să fie şefi şi căpetenii pe aceste pământuri. De unde şi o mulţime de filme cretine cu vampiri versus vârcolaci...
Sărbătorile de toamnă ale lupilor aveau drept scop reamintirea anuală a legământului dintre oamenii pământului şi lupi. “Luparul” sau “Starostele lupilor” îmbrăcat ca un "tarabostes" se apropia cu “ofrande” pentru lupi şi “vorbea” cu şeful haitei să nu smintească ocolul vitelor sau să atace drumeţii rătăciţi. Gromovnicele vechi şi folclorişti înţelepţi spun că atâta timp cât s-a ţinut Tradiţia, lupii nu au stricat. Apoi lumea a uitat obiceiul, lupii au flămânzit şi nimeni nu le mai ştia limba…
“Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor au fost daţi într-o gropă cu lupi de unde au scăpat nevinovaţi”(Speranţia).
Legenda spune chiar mai mult, că apostolii au vorbit cu lupii pe limba lor şi aceştia au sărit din groapă şi au doborât gărzile romane, eliberându-i pe creştini.
Vai, unde ne sunt lupii de altădată!
Pe 15 noiembrie, nimic important în calendarul creştin ortodox, doar sfinţii Paisie, Gurie, Samona şi Aviv, iar în „Kalendar” se sting zilele lupilor. Au fost şapte zile de sărbători vechi ale dacilor.
Nu se mai ştie exact ce se sărbătorea, ce se făcea, ce se spunea. S-au pierdut numele şi fără nume se pierde stăpânirea asupra lucrurilor, spaţiului şi timpului.
Dar, în aceast perioadă a anului, acum trei mii, sau două mii de ani, dacii făceau un lucru ciudat. Legat de centaurul Chiron, sau Karaion, sau Kirhon... Considerat la daci ca un zeu al morţii. De ce? Bunul centaur era un înţelept care învăţase pe mulţi eroi, semizei, respectat şi iubit de toţi. Legenda antică grecească spune că, Chiron a murit otrăvit, din înâmplare, într-o încăierare obscură, de una din săgeţile înveninate cu sângele Hydrei, trasă de Hercule.
Se pare că, Chiron, a fost un vechi zeu cabir sau thessalonian. Centaurul a fost considerat de greci ca fiind învăţătorul înţelept prin excelenţă, vindecător şi astrolog. Un arhetip din negura timpului. Probabil reprezentantul unei culturi superioare din neolitic, poate o populaţie care a îmblânzit calul, probabil în stepa dintre Carpaţi şi Urali, dar care, surprinzător, sau nu, trăiau în peşteri. Călăreţul, centaurul, a fost o descoperire, o revoluţie în transport şi tehnica militară şi un subiect de mare mirare, mister şi chiar teamă pentru cei care domesticiseră doar oile şi vitele!
Chiron, arhetipul civilizator, a fost considerat de marele Zeus, stăpânul zeilor şi al oamenilor, atât de important că a fost imortalizat prin una dintre constelaţii, Săgetătorul!
Revenind la bunii noştri daci, ei dedicasera această a şaptea zi a lupilor, unui zeu al morţii, ucis prin otravă, pentru că în această zi dacii îşi otrăveau săgeţile!
Se apropia Anul Nou dacic, prilej de sărbătoare, dar, după acea, dacii plecau în incursiuni, în „misiuni de cercetare prin luptă”. Iar teoria şi tehnologia otrăvirii săgeţilor presupune o tehnică care se întinde pe mai multe săptămâni.
Unii autori spun că dacii mai considerau în momentul plecării la luptă poziţia Lunii şi a lui Venus, Luceafărul. Să ne reamintim că spartanii porneau la luptă numai pe Lună plină, sau în creştere. Interdicţie astrologică, religioasă? Poate, dar şi o tactică militară. Spartanii, infanterişti, alergau distanţe foarte mari, erau antrenaţi de mici copii. Luna plină oferea suficientă lumină ca armata spartană să se poată deplasa rapid şi în siguranţă în timpul nopţii. Astăzi erau aici, mâine dimineaţă la 50 de kilometri, proaspeţi şi gata de luptă, luînd prin surpriză inamicul - spartanii, cei mai buni soldaţi ai tuturor timpurilor! Dacă spartanii erau elita elitelor, dacii au fost cele mai bune trupe de commando din antichitate.
Călăreţii daci, de exemplu, pentru care lumina Lunii, mai ales dacă era plină, era suficientă pentru un tir nocturn precis, cu arcurile lor puternice, ale căror secret s-a pierdut, ca multe alte lucruri bune şi bine făcute. Un arcaş dac putea să nimerească, prin viziera coifului, un soldat roman care era de santinelă, la o distanţă de o sută de metri!
„O tempora, o mores!” şi Cicero se lamenta... dar nu cumva este o idealizare a trecutului şi o sfidare a prezentului?
Încălzirea globală
Continuăm, în aceiași notă, printr-un eseu al lui Fiacha Heneghan, care este doctorand în filosofie la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee. A fost. Acum este lutier, adică proiectează și construiește viori. Se pare că filozofia nu prea aduce bani. Dacă citiți eseul o să-mi dați dreptate.
”Suntem condamnați”: un refren des întâlnit în conversațiile informale despre schimbările climatice. Semnalează conștientizarea faptului că nu putem, strict vorbind, evita schimbările climatice. Ele sunt deja aici. Tot ce putem spera este să minimizăm schimbările climatice prin menținerea schimbărilor medii ale temperaturii globale la mai puțin de 1,5°C peste nivelurile preindustriale, pentru a evita consecințele devastatoare asupra civilizației globale. Este încă posibil din punct de vedere fizic, afirmă Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice într-un raport special din 2018 - dar „realizarea unor traiectorii consistente cu 1,5°C ar necesita schimbări rapide și sistemice la scară fără precedent”.
Lăsând la o parte posibilitățile fizice, laicului atent și informat i se pot ierta îndoielile cu privire la chestiunea posibilităților politice . Care ar trebui să fie mesajul transmis de către omul de știință în domeniul climei, activistul de mediu, politicianul conștiincios, planificatorul pasionat – cei descurajați, dar hotărâți să facă tot posibilul? Este cea mai importantă problemă cu care se confruntă comunitatea pământenilor preocupați de climă. Știm ce se întâmplă. Știm ce să facem. Întrebarea care rămâne este cum să ne convingem să o facem.
Cred că asistăm la apariția a două tipuri de răspunsuri. O tabără – să-i numim pe membrii săi „optimiștii” – consideră că în mintea noastră ar trebui să fie stricta posibilitate de a depăși provocarea care ne așteaptă. Da, este, de asemenea, posibil să eșuăm, dar de ce să ne gândim la asta? A te îndoi înseamnă a risca o profeție autoîmplinită. William James a surprins esența acestui gând în prelegerea sa „Voința de a crede” (1896): ocazional, atunci când se confruntă cu un salto mortale (sau un pas critic), „credința își creează propria verificare” acolo unde îndoiala ar face pe cineva să-și piardă echilibrul.
Cei din cealaltă tabără, „pesimiștii”, susțin că nu ar trebui evitată înfruntarea posibilității, poate chiar a probabilității, de eșec. De fapt, ar putea foarte bine deschide noi căi de reflecție. În cazul schimbărilor climatice, s-ar putea recomanda, de exemplu, un accent mai mare pe adaptare, alături de atenuare. Dar acest lucru ar depinde de faptele concrete, iar drumul către fapte duce prin dovezi, mai degrabă decât prin credință. Unele decalaje sunt prea mari pentru a fi depășite, în ciuda credinței, iar singura modalitate de a identifica cazurile unor astfel de decalaje este să privim înainte de a sări.
La extremele acestor tabere există o neîncredere amară față de opoziție. Unii dintre optimiști îi acuză pe pesimiști de fatalism enervant și chiar criptonegaționism: dacă e prea târziu să reușești, de ce să faci ceva? La marginea taberei pesimiste, circulă suspiciunea că optimiștii subestimează în mod deliberat gravitatea schimbărilor climatice: optimistul este un fel de ezoteric climatic care se teme de efectele adevărului asupra maselor.
Să lăsăm deoparte aceste aspecte, ca pe niște caricaturi. Atât optimiștii, cât și pesimiștii tind să fie de acord asupra rețetei: acțiuni imediate și drastice. Însă motivele oferite pentru această rețetă variază în mod natural în funcție de așteptările de succes. Optimistul recurge în special la interesul său personal atunci când promovează atenuarea schimbărilor climatice. A prezenta un mesaj optimist despre schimbările climatice în sensul pe care îl înțeleg aici înseamnă a argumenta că fiecare dintre noi se confruntă cu o alegere.
Putem fie să continuăm cu încăpățânare în căutarea câștigurilor economice pe termen scurt, și, în cele din urmă, să ne confruntăm cu o calitate a vieții diminuată. Sau putem îmbrățișa un viitor ”luminos și sustenabil”. Se susține că atenuarea schimbărilor climatice este, practic, o situație în care toată lumea are de câștigat. Propuneri precum Green New Deal (GND) sunt adesea prezentate ca investiții prudente care promit randamente.
Între timp, un raport al Comisiei Globale pentru Adaptare ne avertizează că, deși este necesară o investiție de un trilion de dolari pentru a evita „apartheidul climatic”, costul economic al inacțiunii ar fi mai mare. Justiția climatică ne va economisi bani. Conform acestei paradigme de mesaj, dimensiunea specifică de mediu poate dispărea aproape complet. Ideea este analiza cost-beneficiu. Am putea la fel de bine să vorbim despre combaterea mucegaiului.
Acest tip de „promoționare ecologică” are puțină rezonanță în rândul celor care, precum marxistul italian Antonio Gramsci, adoptă principiile „pesimismului intelectului, optimismului voinței”. Așteaptă-te să eșuezi, spune pesimistul, încearcă oricum. Dar de ce? Atractivitatea unui randament al investiției își pierde eficacitatea invers proporțional cu probabilitatea de succes. Pesimiștii trebuie să aștepte un alt tip de atracție.
În absența unui beneficiu extrinsec așteptat în mod realist, rămâne să insistăm asupra valorii intrinseci de alegere a unei acțiuni prescrise. Așa cum a spus romancierul american Jonathan Franzen într-un articol recent (și prost primit) din ”New Yorker” pe această temă, acțiunile de oprire a schimbărilor climatice „ar merita urmărite chiar dacă nu ar avea niciun efect”.
Acțiunea practică în sine este de obicei asociată cu Immanuel Kant. El a susținut că rațiunea practică umană se ocupă de imperative sau reguli. Ori de câte ori ne gândim la ce să facem, folosim diverse prescripții pentru acțiune. Dacă vreau să ajung la muncă la timp, ar trebui să-mi pun ceasul deșteptător. Majoritatea imperativelor noastre de zi cu zi sunt ipotetice: adoptă o structură „dacă-atunci”, în care un antecedent „dacă” subliniază necesitatea consecventului „atunci”. Dacă sunt indiferent să ajung la muncă la timp, nu este nevoie să pun o alarmă. Regula mi se aplică doar ipotetic. Dar, susține Kant, unele reguli mi se aplică – tuturor celor cu rațiune practică – indiferent de preferințele personale. Aceste reguli, ale binelui și răului, poruncesc categoric, nu ipotetic. Mă aflu în sfera lor de aplicare ca atare. Indiferent dacă sunt sau nu indiferent față de bunăstarea sau necazul uman, rămâne adevărat că nu ar trebui să mint, să înșel, să fur și să ucid.
Comparați această viziune cu consecționalismul. Consecționalistul consideră că binele și răul sunt o chestiune de consecințe ale acțiunilor, nu de caracterul lor particular. Deși kantienii și consecționaliștii sunt adesea de acord asupra unor prescripții specifice, ei oferă motive diferite. În timp ce un consecționalist susține că dreptatea merită urmărită doar în măsura în care produce rezultate bune, un kanțian consideră că dreptatea este valoroasă în sine și că suntem supuși obligațiilor de dreptate chiar și atunci când acestea sunt inutile. Însă consecționaliștii consideră că o poruncă etică este doar un alt tip de imperativ ipotetic.
Cea mai interesantă diferență – poate sursa unei mari părți a neîncrederii reciproce – dintre optimiști și pesimiști este că primii tind să fie consecvențialiști, iar cei din urmă tind să fie kanțieni în ceea ce privește necesitatea acțiunilor climatice. Câți dintre optimiști ar fi dispuși să susțină că trebuie să depunem eforturi pentru atenuare, chiar dacă aproape sigur nu va fi suficient pentru a preveni impacturile catastrofale? Ce-ar fi dacă s-ar dovedi că PIB-ul ar costa în cele din urmă creșterea economică pe termen lung? Ce-ar fi dacă apartheidul climatic ar fi oportun din punct de vedere financiar și politic pentru țările bogate?
Aici ne apropiem de pesimistul kanțian, care are un răspuns gata pregătit: ceea ce este în neregulă cu capitalismul extractiv rapace, cu apartheidul climatic, cu inacțiunea, nu sunt, în primul rând, implicațiile pe termen lung pentru PIB. Este o chestiune de dreptate.
Să presupunem că tendințele nefaste continuă, adică că ferestrele noastre de acțiune continuă să se micșoreze, dacă amploarea schimbării necesare continuă să crească nereușibil pe măsură ce continuăm să pompăm CO2 în atmosferă. Ar trebui să ne așteptăm la o trecere de la consecționalismul climatic la kantianismul climatic? Vor începe consecționaliștii climatici să adauge la recomandările lor acea calificare mică, dar semnificativă, „chiar dacă este fără speranță”?
Dezacordurile dintre consecționaliști și kanțieni se extind dincolo de intuițiile lor metaetice, ajungând la cele pragmatice. Consecționalistul nutrește o suspiciune cu privire la eficacitatea îndemnului specific moral. Această suspiciune este izvorul unei critici populare la adresa eticii lui Kant, și anume că se bazează pe presupunerea de tip Pollyannaish că noi, muritorii, avem o capacitate de acțiune morală dezinteresată.
Kant ia această preocupare în serios. Tema motivației morale reapare în scrierile sale, dar ajunge la concluzia opusă criticilor săi. Mulți, crede el, se vor ridica la înălțimea situației atunci când obligațiile lor morale le sunt prezentate în mod direct și fără a face apel la interesul lor personal. „Nicio idee”, argumentează el în Fundamentele metafizicii moravurilor (1785), „nu înalță mintea umană atât de mult și o animă chiar și până la inspirație precum o dispoziție morală pură, care venerează datoria mai presus de orice, luptând cu nenumăratele rele ale vieții și chiar cu cele mai seducătoare ispite ale ei și totuși depășindu-le”.
Poate că în acest moment ne putem permite încă luxul de a fi strategici în ceea ce privește mesajele noastre. Nu este încă clar că se va întâmpla ce e mai rău și că nu putem, acolo unde este plauzibil și eficient, să subliniem potențialele avantaje ale atenuării.
În plus, diferite strategii de comunicare ar putea fi mai mult sau mai puțin eficiente pentru diferiți oameni. Dar dacă pesimistul devine într-o zi prea convingător pentru a fi ignorat, este de cuviință să mai avem o carte de jucat, în buzunare. Îndemnul moral, susține kanțianul, este o poliță de asigurare împotriva fatalismului. Este motivul nostru pentru a face ceea ce trebuie chiar și în fața dezastrului, atunci când toate celelalte motive eșuează. Dar să sperăm că nu o vom face.
Un eseu doct, academic, folosind un limbaj elitist. Dar, nu spune nimic folositor, doar analizează de pe înălțimile Olimpului filozofic. Totuși, a fost o plăcere să caut să traduc limbajul pretențios și ”ex cathedra”.
În ceea ce privește ”încălzirea globală” sunt convins că este mai mult un fenomen natural și se datorește mai puțin activității umane. Sigur, trebuie luate măsuri ecologice, pentru bunăstarea omenirii, dar Pământul trece, succesiv, în mod natural, prin perioade de ”glaciațiuni” și ”încălzire globală”. Ce atâta filozofie?
Timpul liniar
Acum vă rog să mă scuzați, o să intru cu prietena mea de la CERN. Ea a încheiat o cercetare lungă și scumpă asupra timpului neliniar. Rezultatul fizicienilor este un eșec. Dar dacă mă întrebau mai demult, nu pierdeau atâta timp liniar și atâte milioane de euro. Pentru mine este foarte clar, materia nu poate călători în timp, doar spiritul. De aceea vă spunem că ”recunosc viitorul, când îl văd!” Cu ochii spiritului.
Dar aceasta este o problemă mare cât toată galaxia, așa că se ne mulțumim cu adevărul absolut că mâine este o altă zi!
Horoscopul lui Dom’ Profesor, 14-15 noiembrie 2026.
BERBEC
Sâmbăta este densă şi aglomerată, dar eşti vesel şi motivat în ceea ce faci, adică distracţie. Duminică primeşti un premiu pentru atitudinea ta pozitivă: o veste bună, poate mai pe seară. Sâmbătă stelele avantajeaza in mod special activităţile legate de domeniile: social şi amor. Nu că domeniile respective ar fi foarte bănoase, dar sunt... sensibile! Duminică este timpul unor decizii, mai mult sau mai putin importante şi dacă ai tărie de caracter o să dobândeşti mai multe avantaje. Deci, weekendul este favorabil lucrurilor importante în domeniul social, în cel personal.
TAUR
Nu spera şi nu ai teamă! În weekend poţi ataca cu succes problemele materiale, cele urgente, cotidiene. Este un prilej bun pentru cumpărături de iarnă. Cumpără acum, mâine este mai scump! Raspuns favorabil pentru una dintre problemele tale in cursul zilei de sâmbătă. Şi, poate, o petrecere drăguţă la un Scorpion care îşi sărbătoreşte ziua de naştere, sau la un eveniment în familie. Duminică este şi o zi excelentă pentru cumpărături, scurte ieşiri în oraş, sau mici plimbări prin magazine. Un weekend normal!
GEMENI
În weekend primeşti o veste de la un fost coleg care a plecat demult din ţară. Se simte excelent! Dedică ziua lucrurilor obişnuite şi mai ales nu începe să-ţi plângi de milă. Este inutil! Sâmbătă aspecte favorabile deciziilor importante de genul - fac sau nu fac curăţenie în toată casa şi asta pentru că programul de duminică este deja stabilit. De asemenea, sâmbătă este o zi relaxantă şi plăcută ba chiar interesantă sub aspectul spectacolelor si vizitelor pe care le poţi face. Duminică utilizează orele de lumină pentru treburile importante pe care le ai de făcut, în casă, sau în afara ei.
RAC
Ambianţa weekendului este plăcută şi relativ avantajoasă. Crezi că poţi aborda unele persoane, că ai noroc şi putere de convingere. Încearcă, pierde numai cel care renunţă să insiste! Sâmbata este o zi placuta care se poate termina intr-o petrecere, sau la ziua de naştere a unui alt semn de apă, a unui Scorpion. Duminică, poţi să ai un drum scurt, dar cu profit. Weekendul este sub semnul vitezei. Ca un făcut timpul te presează şi mereu nu faci, nu spui ceea ce iti doresti, de fapt. Nu ai timp! Asa timpul trece repede, confiscat de grijile cotidiene! Trebuie, dacă ţii la sănătatea ta, să reduci viteza, să te odihneşti, să te relaxezi, să dormi!
LEU
Nu te grăbi, toate se întâmplă la timpul lor. Nu există urgenţe absolute, decât la spitalul de urgenţă. În rest, sunt convenţii şi închipuiri. În weekend, nu te forţa inutil şi păgubos! Sâmbătă, cu Soarele, patronul tău, în aspecte bune, ai mai multe oportunităţi şi posibilităţi pentru timpul liber, pe care cu înţelepciune şi chibzuinţă nu o să le risipeşti, cum faci de obicei. Duminică configuraţia astrală te sprijină să obţii mai multă stabilitate în familie sau printre prieteni. În ultima zi din weekend îţi este mai uşor să învingi dificultăţile vieţii cotidiene – doar este duminică!
FECIOARĂ
Este foarte bine dacă eşti o persoană perseverentă, tenace, o adevărată Fecioară. În acest weekend ai nevoie de aceste calităţi zodiacale, ca să-ţi impui punctul de vedere, să prevalezi! Ceea ce nu trebuie să faci sâmbătă: să cumperi un bun, sau mai multe, de folosinţă îndelungată. Ori se strică, ori costă foarte mult, ori când ajungi acasă nu-ţi mai place! Duminică eşti supus la două influenţe importante şi opuse. Evită pe cât posibil discuţiile cu persoane străine, sau discuţiile în contradictoriu cu rudele, în familie, mai ales despre proprietăţi sau posesiuni comune şi/sau planuri de vânzare-cumpărare.
BALANŢĂ
Prea multe veşti negative, prea multe eşecuri, tragi tu concluzia veştilor din presă. Nu e adevărat, lumea este aşa cum o priveşti, nici mai rea, nici mai bună. Ocupă-te de weekendul tău! Sâmbătă limitează-te la activităţile de rutină, de weekend. Nu trebuie să întreprinzi nimic important. Ocoleşte cu abilitatea şi diplomaţie subiectele tabu fie că este sâmbătă sau duminică. Duminică nu uita că tacerea este de aur, vorba de tinichea! Nu aştepta foarte mult, mai ales de la cei cu care te întâlneşti duminică. Nu promite, la rândul tău, nimic!
SCORPION
În weekend e necesar să faci procedee de întreţinere, poate puţin sport de sufragerie. Trebuie, periodic, să “încălzeşti maşinăria”. Ai grijă de corpul tău şi el te va servi! În această sâmbătă este bine să nu ai o atitudine prea dinamică sau chiar agresivă. Evită orice decizie luată în stare emotivă. Nu începe acţiuni pe care nu le poţi finaliza singur, deoarece veţi constata ca nu ai cui să-i ceri ajutorul, dacă nu ai stabilit din timp, cine, ce face. Duminică este momentul să te gândeşti la un curs nou în viaţa ta, sau măcar la un nou hobby – aşa, pur teoretic.
SĂGETĂTOR
Astăzi te simţi chiar bine, pentru că pari a fi în relativă siguranţă, iar evenimentele care te privesc sunt previzibile. Atâta vreme cât te simţi bine, nu schimba nimic din rutina vieţii! Sâmbăta îţi este favorabilă, mai puţin în ceea ce priveşte noile relaţii amoroase. Duminică, mari iubitori de natură, Săgetătorii probabil că vor alege să tremure de frig, undeva în mijlocul naturii. Ceea ce nu ştiu centaurii este că natura nu este deloc “mamă” şi că planeta aceasta este în general un loc ostil. Natura este indiferentă, oamenii scornesc poveştile!
CAPRICORN
Efortul mare din ultimul timp şi oboseala cronică se fac simţite în weekend. Redu ritmul, fă un armistiţiu cu timpul şi ocupă-te de arte, de dans, de activităţi plăcute care te încântă. Magnetismul personal al nativilor şi nativelor din zodia Capricornului celui perfecționist, este în creştere – în special sâmbătă. Duminică este o zi liniştită şi relaxantă în mijlocul familiei. Acordă mai mult timp familiei, prietenilor vechi, “rădăcinilor” - te veţi simţi foarte bine in compania lor! Un weekend obositoar, dar foarte plăcut, până la urmă.
VĂRSĂTOR
Se schimbă vremea, se schimbă şi părerile tale. Sâmbătă vezi cu ochi noi pe cei din jurul tău. Duminică, trebuie să faci o pauză, să te odihneşti şi, mai ales, să-ţi modifici atitudinile! Ori la bal, ori la spital! Nu-ţi face griji, o să te descurci şi de data aceasta şi sâmbăta aceasta. Stelele şi vremea dar şi vremurile, puternice prin schimbari, îţi conferă energia de care ai atâta nevoie. Duminică, din nou ai ceva de rezolvat în casă, dar numai în cursul prînzului. Dragostea şi carisma proprie sunt foarte bine aspectate. Norocul este în acest weekend prietenul tau cel mai bun, care te ajută să treci peste obstacole fără să faci aproape niciun efort.
PEŞTI
În acest weekend, se pare, că ai una dintre cele mai bune perioade, în care te bucuri de o formă grozavă şi eşti vesel şi cu zâmbetul pe buze, aparent fără vreun motiv evident, sau o logică. Sâmbătă, conjunctura face să-ţi crească energia, ceea ce se traduce printr-un mare volum al activităţilor făcute cu entuziasm. Primeşti o informatie neasteptată, plăcută, însă, sau ai o întâlnire neanunţată cu o personă dragă. Duminică încep să se profileze avantajele şi succesele eforturilor susţinute din ultima perioadă de timp. Duminică seara poţi să fi la o petrecere în familie, sau la o aniversare.
Recomandările noastre
