Sorin Ioniţă: "Dacă lucrezi într-o firmă privată, iar şeful vine într-o zi şi îţi pune în braţe un laptop, pentru uzul tău exclusiv, presupun că sari într-un picior de bucurie, pe măsură ce colegii se înverzesc de ciudă."
Oricum, nu-ţi dă prin cap să te superi, m-aş gândi. Ei bine, am aflat cu surprindere că la stat se întâmplă pe dos: dacă angajatorul îţi pune la dispoziţie un PC ca să munceşti cu el, se pare că eşti în dreptul tău să te enervezi şi să ceri un supliment de leafă: celebrul spor de calculator de 15%.
Nu ştiu care era logica iniţial, dacă o fi fost vreuna, deoarece înainte de asta n-am auzit niciodată de sporuri de creion, de servietă, de lopată sau de cretă şcolară. În general, se considera că la intrarea într-o profesie se cam ştia cu ce te ocupi, care sunt instrumentele, salariul era proporţional cu condiţiile de lucru, iar dacă acceptai acest pachet de beneficii şi servituţi, însemna că ţi-a convenit oferta; dacă nu, nu. S-o fi gândit poate careva pe vremea ecranelor cu tub catodic că radiaţia lor oboseşte ochiul pe termen lung. Dar în ultimii ani, de când cu tehnologia LCD, această umbră de motiv a dispărut. Asta teoretic, dar nu şi în practică, pentru că la stat e mai adevărat ca oriunde că orice măsură provizorie devine definitivă.
Aşa că, în timp, profitând de neatenţia noastră, sistemul de sporuri s-a tot umflat - de solicitare neuropsihică (50%), de confidenţialitate (15%), de antenă pe clădire (15%) etc. -, ajungând ruinător pentru buget. Sunt sigur că, luaţi la bani mărunţi, iniţiatorii acestor măsuri ar oferi pretexte punctuale, dar nimeni nu e în stare să justifice întregul, care e aberant. Vorba lui Voltaire: niciun fulg de zăpadă nu-şi recunoaşte responsabilitatea pentru avalanşă. În loc de măriri de lefuri făcute cinstit şi pe faţă, că de fapt asta se vrea, recurgem la procedee puerile de furat singuri căciula, nereuşind decât să bulversăm şi să opacizăm grila de salarizare publică.
Ne puteți urmări și pe Google News
În ridicolul său, sistemul îmi aminteşte de acela, înrudit, al tichetelor de masă, prin care, cu mari costuri administrative (tipărire de cupoane prin firme-căpuşă, distribuire etc.), nu facem altceva decât să exceptăm de la impozitare o fracţiune din salariul angajatului. Nu era mai simplu şi mai ieftin de mărit în mod corespunzător deducerea fiscală? În plus, ideea tichetelor de masă a apărut iniţial din nevoia socială de a forţa taţii de familie din medii defavorizate să cumpere mâncare copiilor, iar nu să dea toţi banii pe băutură şi ţigări. Asemenea paternalism statal e poate acceptabil în cazurile în care sărăcia şi degradarea morală a unor indivizi te face să n-ai încredere că ştiu să folosească în mod responsabil puţinii bani pe care îi câştigă.
Dar întrebarea e cum se justifică o asemenea politică socială faţă de medici, profesori, funcţionari publici - oameni cărora le dăm pe mână sănătatea, copiii şi impozitele noastre? Pentru că toţi aceştia s-au numărat în România printre beneficiarii de tichete la un moment dat. Îi suspectăm că sunt atât de bătuţi în cap, încât nu ştiu să-şi administreze propriile venituri, fiind nevoie să-i forţeze statul să-şi cumpere alimente? Sau ne-am obişnuit pur şi simplu aşa, să continuăm cu tot felul de aberaţii, fără să mai gândim ce rost aveau iniţial şi unde vrem să ajungem cu ele?
Pentru că, dacă tot suntem la atelierul de politici aberante, vreau să fiu şi eu creativ şi să contribui cu câteva idei care, nu mă îndoiesc, vor fi apreciate la justa valoare de cei din ministere şi agenţii. Propun deci instituirea următoarelor sporuri:
- Spor de altitudine şi vertij la coborârea dimineaţa din pat.
- Spor de confidenţialitate pentru acei funcţionari care nu au dat niciodată nimănui vreo informaţie utilă.
- Spor de conspirativitate acelora care au ieşit la pensie şi nimeni n-a reuşit vreodată să afle cu ce anume s-au ocupat în instituţia lor.
- Spor de toxicitate, dacă pui ştampile.
- Spor de stres la parcarea în preajma instituţiilor publice.
- Spor de solicitare neuropsihică, dacă ai instalat pe calculator sistemul Windows Vista.
- Supliment de aer condiţionat: dacă nu există, fiindcă nu există; dacă există, fiindcă produce migrene şi infecţii respiratorii cu spori.
- Supliment de telefon mobil: dacă nu ţi se dă, că cheltuieşti bani cu al tău; dacă ţi se dă, că astfel proprietatea guvernului te radiază în ureche.
- Spor de stres vizual, fiindcă eşti silit să te uiţi la cravata tipului care prezintă ştirile de seară la TVR, ca să afli dacă te-a dat Boc afară sau nu.
Recomandările noastre
