SORIN IONIŢĂ: „Pune Putin procuratura pe ONG-iştii ruşi, scoate şi Bogdan Olteanu mănuşile, dând afară GDS din sediul de pe Calea Victoriei“.
În cinstea realegerii tov. Putin în funcţia de ţar din umbră al Rusiei (simplific puţin organigrama la Kremlin, dar nu prea mult) camarazii săi de idei din Parlamentul României s-au gândit zilele astea să-i facă un frumos cadou, intensificând campania de reprimare a societăţii civile, după model moscovit. Pune Putin procuratura şi FSB-ul pe British Council şi ONG-iştii ruşi cu gură mare? Scoate şi Bogdan Olteanu mănuşile, dând afară Grupul de Dialog Social din sediul din Victoriei 120, pentru a face loc în această clădire istorică, reper în geografia culturală a Bucureştiului, unor fundaţii de tineret patronate de obscuri contrabandişti de provincie, complet necunoscute de altcineva în afară de doamna deputat Olguţa Vasilescu (fostă PRM, actual PSD), iniţiatoarea măsurii.
Dă Putin lege că nicio organizaţie n-are voie să primească fonduri direct din străinătate, ci doar prin ministere, ca să fie domesticită mai uşor? Hop şi ai noştri cu controale ţintite la ONGurile de mediu (alea adevărate), că prea deranjează primarii şi investitorii de doi bani prin teritoriu. Vorba lui Tăriceanu deunăzi: ia mai terminaţi, frate, cu toată societatea asta civilă, că a ajuns mai credibilă la Bruxelles decât guvernul! Iar băieţii pricep repede când ridică şeful sprânceana. Aşa că sub pretextul combaterii marii fraude, Garda şi Fiscul stau blocate în operaţiuni contra unor activişti cu buget de 5.000- 10.000 de euro pe an, sau nici atât, descoperind după cinci luni de muncă trei chitanţe de taxi înregistrate greşit. Scopul, evident, nu e să-i bage pe ăştia la puşcărie, că n-au cu ce, ci să-i ţină ocupaţi vreo jumătate de an, să le arate cine e jupânul şi, eventual, să-i sperie pe cei care i-ar putea finanţa sau urma exemplul. Desigur, după aşa eforturi nu mai e timp să verificăm şi sectorul imobiliar, unde se scot de o sută de ori pe atâţia bani la o singură mişcare, sector de care nici Iliescu cel onest şi tare în gene n-are curaj să se atingă: el cere impozite mai mari pe salarii, dar tace mâlc la tranzacţiile cu clădiri şi terenuri, sursa marilor averi, pe care impozitul e zero.
În răspăr cu Strategia Lisabona de a promova economia cunoaşterii, autorităţile au adoptat în 2008 - incredibil, dar adevărat - legi de interzicere a activităţii de cercetare fără acreditare de la minister, chiar în centre private. Iar săptămâna trecută ofensiva anti-societate civilă a marcat un nou punct, prin legea care le cere ONGurilor să-şi schimbe numele dacă acesta e „susceptibil de a crea confuzie cu denumirea unei instituţii publice centrale sau locale“, în caz contrar oricine putând cere dizolvarea organizaţiei respective. Legea a trecut pe şest prin ambele Camere, fără consultări, deşi nu e clar ce vrea să rezolve: n-am auzit să fi câştigat cineva vreo leţcaie dându-se drept instituţie de stat, iar dacă ar face-o, chiar şi cel mai retardat evaluator de cereri de finanţare s-ar prinde de fraudă, iar cazul ar fi penal. Nu, perla este chiar ideea în sine, care nu e doar anti-liberală, ci pare născocită de un Kafka sovietic din anii ’50: nu ţi se dă o listă de termeni cenzuraţi (oricum un abuz), ci ţi se interzice să faci ceva neprecizat, dar „susceptibil“ de a fi interpretat de altcineva, ulterior, într-un anume fel. Se instituie astfel în legea română principiul păcatului originar, ca toată lumea să se ştie cu musca pe căciulă, la o adică.
Nu m-aş fi mirat dacă asemenea bazaconie demnă de ţara lui Borat ar fi venit de la bufoni de serviciu ca Funar, care produce OZN-uri legislative pe bandă rulantă. Şocul este însă să constaţi că vine de la un guvern în principiu liberal şi că a trecut prin Camere ca trenul prin gară, fiind aprobată cu 70%-80% (PDL a fost contra). Nu mă mai mir nici că tineri ca Olteanu, Motreanu sau Kelemen Hunor au ridicat mâna fără jenă, că deacuma ne-am lămurit noi cum e şi cu noua generaţie în politică. Dar te şochezi un pic aflând că nu s-au opus persoane în principiu europene, cu care discuţi civilizat în seminare, precum Vasile Puşcaş sau Alin Teodorescu, ultimul fost preşedinte la fundaţia Soros. Iar în cabinetul care girează deposedarea de sediu a GDS şi dizolvarea de ONG-uri - ceea ce nici Năstase n-a făcut - stau în continuare tipi ca Adrian Cioroianu, care acum câţiva ani era de partea astălaltă a baricadei modernităţii şi europenităţii, dar pentru care astăzi CV-ul bate principiile.
Aici voiam să ajung: pe cei călcaţi în picioare, ca în Rusia, îi doare nu atât palma inamicilor, cât tăcerea celor pe care îi credeau prieteni. M-am întrebat de multe ori cum a fost posibil ca în România între războaie, democraţia şi decenţa publică să se evapore brusc, ajungându-se la excese şi crime. Cum a fost posibil ca societatea să se rinocerizeze aşa rapid, din moment ce densitatea de creiere şi personalităţi era destul de mare. Întrevăd acum răspunsul: o parte au învăţat să grohăie cu plăcere în cor, cu entuziasmul noului convertit - că, vorba lui Carol I, nu de inteligenţe duce ţara noastră lipsă, ci de caractere. Restul, majoritatea, au aplecat capul în jos, văzându-şi de cariere şi rate la bănci. Problema cu această strategie aparent abilă e una singură: o dată ce turma de rinoceri porneşte la galop, ea nu se mai opreşte, iar după ce termină cu noi, vă va lua la rând pe voi.
Recomandările noastre
