Opinii EVZ
SENATUL EVZ: Ambuteiaj pe drumul Damascului: Voiculescu, Iliescu şi monarhismul de ziua a şapte
Puţini am fost, mulţi am rămas! exclamă probabil la ora asta uimiţi cele vreo două duzini de monarhişti autentici din România, care până mai ieri ar fi încăput toţi în sala de la GDS, văzându-se cotropiţi, exact ca bătrânii ilegalişti în '46, de valul fripturiştilor şi condeierilor de închiriat, decişi să profite de oportunităţi.
Într-o piruetă politică de un post-modernism pur românesc, iată că Voiculescu şi-a găsit şi el Albă ca Zăpada lui, cu care să-i dea în cap preşedintelui. Anume, statuia regelui Mihai, pe care junele Duda a scos-o la închiriat cu ziua, precum costumele de epocă pentru nunţi şi botezuri snoabe.
Cine s-ar fi gândit acum câteva luni că securiştii şi mardeiaşii anti-Băsescu de prin partide şi presă vor ajunge la un moment dat să cânte în cor, cu vocea gâtuită de emoţie, meritele istorice ale Casei Regale române, polemizând prin studiouri cu securiştii pro-Băsescu trimişi să se încurce bolovănos, cu o hârtie în faţă, în amănuntele istorice ale abdicării? Cine s-ar fi gândit că ventilatoarele Antenelor vor înscena happeninguri şi baluri de cristal cu regine şi prinţi europeni, iar moderatoarele Miţa Baston ce-şi asumau cu mândrie statutul de plebeu, fete şi băieţi "dă cartier", care fac ceva pe fiţe şi intelectualisme, se vor reconverti peste noapte la diafane reverenţe aristocrate, dacă aşa e mai nou linia trasată de dom' profesor? Cine s-ar fi gândit că Realitatea TV, ce tocmai se divizase ca amoeba, îşi va alătura iar jumătăţile - şi aia pro-Ponta, şi aia progarda veche - în cuget şi simţiri ca să elogieze discursul magistral, istoric, profund, inspirat, vizionar, al regelui în Parlament?
Cine s-ar fi gândit că falangele de comentatori care întotdeauna debordaseră de cinism şi realpolitik brucanian (adică şcoala neolitic- kominternistă, în care factorii explicativi ultimi sunt banii, resursele naturale şi numărul de divizii) vor da în misticism suspinând televizat după "valori", o bună aşezare etică a societăţii şi garanţia pentru toate acestea reprezentată de majestatea sa, unsul lui Dumnezeu? Sigur, nu zicem noi acuma să treacă România direct la monarhie, dar cine ştie, poate că soluţia nu-i aşa utopică cum am crezut până acum…Etc, etc.
S-a aglomerat zilele astea drumul Damascului ceva de speriat, mai rău ca DN1 în sezonul de schi. Presupun că dacă erai dinainte monarhist, îţi trebuie stomac de fier ca să nu vomiţi şi să devii republican după asemenea show de botez în masă întru dreapta credinţă. Parcă am fi la apa Iordanului când opresc trei autocare de pelerini români şi începe buluceala pe mal cu sacoşe de bidoane şi PET-uri goale de Cola.
Dar aşa funcţionează legea consecinţelor neintenţionate, pusă în mişcare de declaraţiile şi acţiunile stupide ale preşedintelui. Ca la Londra, unde indignaţii ieşiţi în stradă au vrut să blocheze pe Mamona (adică Bursa din City), dar n-au reuşit să blocheze decât catedrala Sf. Paul. Va rămâne temă pentru istorici să desluşească ce naiba l-a apucat pe Băsescu în 2011 să deschidă un front în plus, inutil, declanşând o polemică aiurea cu Casa Regală, călcând în străchini nu o dată, ci de vreo trei ori la rând, scoţând pe gură prăpăstii neprovocat şi infirmându-şi reputaţia de politician cu fler.
Dar o dată ce-a făcut-o, cine-l poate acuza pe Tăriceanu că s-a gândit la lipeala cu Duda, iar pe ăilalţi că au pus la cale circul la care se pricep cel mai bine, fiecare cu oamenii săi de casă? Rar s-a mai văzut atâta unitate între partidele şi aripile componente ale USL: nu doar Voiculescu cu Ponta, dar chiar şi Năstase cu Geoană. Iar ceea ce a făcut posibil tot acest frison monarhist de ziua a şaptea e doar comportamentul infantil al lui Băsescu în chestiunea regalităţii, începând cu celebrele declaraţii şi terminând cu ignorarea prezenţei regelui în Parlament. Vorba lui Fouche, ministrul lui Napoleon: politic, preşedintele a comis mai mult decât o crimă, a comis o eroare.
- Parlamentarii au jucat în piesa "Monarhişti pentru o zi"
Recomandările noastre
