Vorbea bine 9 limbi străine

Mai jos, un portret remarcabil marca Paul Cernat: „Pe 18 iunie 1909 s-a născut la București Lena CONSTANTE. Era fiica unui refugiat aromân, scriitor (autorul al romanului Haiducii Pindului), monograf al Salonicului și autor al unui dicționar român-bulgaro-turc și al unor cărți despre aromâni. Poliglotă (cunoștea bine nouă limbi) tînăra și-a urmat familia, în anii Primului Război Mondial, în pregrinări prin Siberia, apoi prin Occident”.

Criticul literar continuă linia tușelor deosebite: „Absolventă a Școlii de Arte Frumoase, unde îl are ca profesor pe Dimitrie Gusti, va fi cooptată în echipele de sociologi monografiști ale acestuia, participînd la cîteva campanii importante ale Școlii sociologice de la București (Cornova, Drăguș, Șanț) în calitate de artist plastic. Profilată pe artele populare, tapiserii și icoane pe sticlă, are ea însăși mai multe expoziții personale. Cu simpatii de stînga (pro-comuniste chiar, în tinerețe) a fost o apropiată a membrilor «tinerei generații» interbelice”.

Ultima vacanță a lui Mihail Sebastian

„În decembrie 1944 a participat la o vacanță la ski împreună cu prietenii Mihail Sebastian (ultima lui vacanță…), Herant Torosian, Belu Silber, Harry Brauner și, nu în ultimul rînd, cu soții Lucrețiu și Elena Pătrășcanu (cu care va colabora ca scenografă la Teatrul de păpuși Țăndărică). Apropierea de fostul ministru comunist al Justiției de după 23 august 1944 va duce la arestarea ei în celebrul proces din 1950, acuzată de uneltire împotriva noului regim. Din experiența carcerală, intens-traumatizantă, vor rezulta, după 1990, două dintre cele mai impresionante scrieri memorialistice carcerale din închisorile politice comuniste: Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România (1992) și Evadarea imposibilă”, apreciază Paul Cernat.

Din umilința pușcăriei se naște o piesă de teatru pentru copii

„Penitenciarul politic de femei Miercurea Ciuc (1993), în care experiențele traumatice feminine, umilitoare, sînt consemnate cu precizie stenografică și autenticitate crudă, de o modernitate necăutată. În perioada detenției a compus mintal (ca exercițiu evazionist de supraviețuire) o piesă de teatru în versuri, pentru copii, reprezentată radiofonic abia după revoluție. După eliberare (1962) se căsătorește cu folcloristul și muzicologul Harry Brauner”, notează criticul și scriitorul Paul Cernat.

Volumele carcerale, traduse în franceză

Finalul unei povești nespuse la școală: „Reabilitată o dată cu defunctul Pătrășcanu după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, intră în Uniunea Artiștilor Plastici și publică, în amintirea experienței de la «Țăndărică», volumele pentru copii, cu ilustrații personale, Păpușile harnice (1972) și Păpușile harnice în grădină (1975). Vor urma, în anii ‘90 (cînd apare public invitată la numeroase emisiuni televizate), noi cărți de proză fantezistă: povestirile argheziene din O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe (1995) și Țăndărică în țara basmelor (2003), în filigranul copilăros al cărora se întrevăd aluzii autobiografice. Volumele carcerale au fost traduse în franceză și s-au impus firesc în elita memorialisticii noastre de Gulag. Autoarea a murit pe 2 noiembrie 2005 la București, la peste 96 de ani”.