Franța. Pe un fundal de tensiuni considerabile – vitrine baricade în centrul orașului și 30.000 de polițiști în așteptare – Franța, radical divizată, a votat în al doilea tur al alegerilor legislative.

Franța a scăpat de extrema dreaptă și s-a ales cu cea stângă

Spre uimirea generală, cel mai mare partid din Adunarea Națională este Nouveau Front Populaire (NFP) de stânga – dar niciuna dintre marile grupări politice nu este capabilă să formeze un guvern majoritar.

Deci, ce se întâmplă acum în Franța? Cine va guverna de fapt? Pe primul loc pentru a forma un guvern trebuie să fie Noul Front Popular. Dar, spre deosebire de Adunarea Națională (RN) al lui Le Pen sau partidul lui Macron, niciun prim-ministru nu a fost propus de bloc.

Și pentru un motiv întemeiat: Jean-Luc Mélenchon, răspunsul Franței la Jeremy Corbyn, a insistat că premierul trebuie să fie ales din rândurile celui mai mare partid – de exemplu, partidul său La France Insoumise (LFI, de extremă stânga - n. red.). Alții din coaliția sa nu sunt de acord.

Franța rămâne un butoi cu pulbere

Deci, dacă Noul Front Popular nu se poate pune de acord asupra unui candidat, acesta cade în a doua grupare cea mai populară: Rassemblement National. În calitate de coaliție de rang mediu, este cheia întregului proces. Fără locurile sale, nu se poate forma o majoritate. Dar aici este problema. RN va avea mari dificultăți să lucreze cu NFP atâta timp cât include LFI al lui Mélenchon.

Rezultatul uluitor de duminică seara înseamnă că RN a fost exclus fără să i se ofere măcar șansa de a forma un guvern. Strategia „Frontului Republican” de a retrage candidații între primul și al doilea tur pentru a o bloca pe Le Pen a dat roade. RN a fost ținut departe de putere.

Pariul riscant al lui Macron că dizolvarea Adunării Naționale ar produce claritate nu a dat roade. RN a avut încă cele mai bune alegeri din toate timpurile. Unii ar putea sărbători că RN și Marine Le Pen sunt ținuți la distanță, dar alții, prin contrast, ar putea să-l privească într-o lumină similară cu referendumul „furat” din 2005 privind constituția europeană. Acest rezultat electoral este garantat pentru a menține statutul de oală sub presiune al Franței.

NFP, cel mai radical de stânga program de guvernare

Franța va fi probabil neguvernabilă pentru ceva vreme. NFP mai are nevoie de aproximativ 90 de locuri pentru o majoritate de lucru. Acest lucru deprezidențializează sistemul și dă un spațiu mai mare partidelor și (eventual) Adunării Naționale atunci când se reunește, pe 18 iulie.

Până atunci, Franța va semăna mai mult cu a patra Republică decât oricând din 1958.

Președintele Republicii va fi de așteptat să se adreseze grupării cu cel mai mare număr de mandate în viitoarea Adunare Națională – iar în cadrul acelei grupări, către partidul cu cel mai mare număr de mandate. Acest lucru nu înseamnă neapărat să apelezi la Jean-Luc Mélenchon, dar partidul său îl va propune fără îndoială.

Mélenchon a insistat că doar cu o majoritate relativă coaliția sa ar fi dispusă să guverneze prin decret pentru a implementa rapid reformele. Asta ar acorda dreptul de a forma un guvern NFP, un susținător al celui mai radical program de stânga pe care l-a cunoscut vreodată Republica a V-a, chiar mai radical decât cel al Programului comun al lui Francois Mitterrand din 1981.

Franța, vulnerabilă înainte de Jocurile Olimpice

Un Mélenchon înfuriat a intrat rapid pe undele radio și a cerut demisia actualului prim-ministru. Dar, cel mai important dintre toate, el a insistat ca tot programul NFP să fie aplicat fără excepții. Liderul celui de-al doilea partid ca mărime din blocul NFP, socialistul Olivier Faure, a oferit exemple de reforme care ar trebui implementate rapid, inclusiv abrogarea reformei pensiilor lui Macron, care a ridicat pensionarea de la 62 la 64 de ani.

Inutil să spun că piețele financiare nu vor savura această perspectivă. Euro deja scade. Când piețele se vor redeschide, daunele vor fi evidente pentru toți. Acest lucru lasă Franța vulnerabilă, cu doar câteva săptămâni înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Paris. Preocupările de securitate sunt grave. Cine va fi ministrul de Interne?

Perspectivele pe termen lung nu sunt mai puțin cețoase. A cincea republică este o mașină construită intenționat în 1958 de generalul de Gaulle pentru a produce majorități de lucru. Scopul său a fost să rupă cu instabilitatea Republicii a IV-a, care a avut 22 de guverne în cei 12 ani de existență. O preocupare deosebită pentru de Gaulle a fost incapacitatea acestui regim parlamentar instabil de a rezolva crize majore precum războaiele din Indochina și Algeria. Acesta din urmă a fost cel care a doborât în ​​cele din urmă regimul.

Paralizie și criză instituțională

Magia succesorului său (sau așa se credea) a fost în retragerea puterii de la legislativ și transferarea acesteia către executiv sub forma unui președinte puternic. Acest sistem politic hibrid – un amestec de democrație parlamentară britanică și prezidențialism american – a funcționat cu succes până acum doi ani.

Sistemul s-a ajustat pentru a produce trei „coabitări” funcționale, când președintele și premierul proveneau din diferite grupări politice.

Cu toate acestea, Franța se confruntă acum cu paralizie și criză instituțională. Franța are 16 constituții din 1789. Jean-Luc Mélenchon și LFI au cerut de ani de zile o a șasea republică. Poate că acel moment se apropie.

(John Keiger, fost director de cercetare al Departamentului de Politică și Studii Internaționale de la Cambridge, The Spectator)