România începe cu poticneli de nou născut să pună în practică Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității cu o întârziere de aproape 3 ani. În tot răstimpul cât autorităţile au stat cu braţele încucişate fără să facă nimic în acest sens, au existat peste 20 de inițiative pentru protecția infractorilor, se arată în comunicatul semnat de Dumitraşcu.

Preşedintele Federației Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor a mai punctat că: “Pentru că riscul ca banii alocați pentru protecția victimelor infracțiunilor să fie deturnați în scopuri politice este cât se poate de real, considerăm oportun ca acest viitor mecanism de protecție a victimelor să nu fie gestionat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). De acolo s-a demonstrat că pot fi deturnați bani pentru partid prin angajări fictive.

Liviu Dragnea, încă președintele Camerei Deputaților, este condamnat în primă instanță pentru deturnarea banilor destinați copiilor aflați în dificultate, în interes de partid. Este, deci, extrem de posibil ca și banii destinați victimelor infracțiunilor să aibă aceeași soartă dacă aceștia rămân sub control politic și dacă mecanismul instituțional presupune încadrarea de personal la comandă politică.

În context, notăm discrepanța majoră între resursele alocate victimelor și cele alocate infractorilor. 1,2 milioane de Euro/an pentru victime, versus 1,3 miliarde de Euro/an pentru deținuți. De peste 1.000 de ori mai multe resurse alocate pentru infractori, iar această prăpastie este adâncită de costurile măsurilor recent adoptate sau propuse.

Costurile estimate pentru fiecare deținut pus în libertate prin recursul compensatoriu și care recidivează sunt de peste 24 mii Euro/recidivist. Estimăm peste 5.000 de recidiviști din "promoția Toader" în următorii ani și peste 120 milioane/an în prejudicii pentru victime, costuri sociale și de administrare a justiției”.

Tot în declaraţia lui Dumitraşcu e consemnată şi afirmaţia potrivit căreia “La aceste sume se adaugă peste 13 milioane Euro/an pentru sisteme de supraveghere electronică pentru detenția la domicliu și peste 500 de milioane de euro pentru despăgubirile propuse a fi acordate foștilor deținuți. Asta în condițiile în care Statul Român refuză să plătească anjajaților din penitenciare o datorie de aprox. 10,5 milioane Euro pentru cele peste 1 milion de ore suplimentare nerecuperate.

La 4 iulie 2018 Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică un Proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor. Termenul era 16 noiembrie 2015 (nb!).

Conform inițiatorului, sunt puse în practică art. 8 -Dreptul de acces la serviciile de sprijinire a victimelor , art. 9 - Sprijinul din partea serviciilor de sprijinire a victimelor și art. 22 - Evaluarea individuală a victimelor pentru identificarea nevoilor de protecție specifice potrivit tipului de infracțiune din Directiva 2012/29/UE.

Proiectul presupune cheltuieli anuale de aproximativ 1,2 milioane de euro (6.797.081 lei/an în medie) pentru înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru sprijinirea victimelor infracțiunilor în cadrul DGASPC, la nivel de compartiment cu cel puțin 3 salariați: asistent social, psiholog, consilier juridic, conform art. 8 și 9 din Directivă”.

Concluzia la care ajunge, la finele documentului semnata de preşedintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, e cât se poate de clară: “considerăm că viitorul mecanism de protecție a victimelor trebuie scos de sub control politic. Cine a deturnat fonduri în interes de partid de la copii aflați în dificultate o va face și de la victimele infracțiunilor, indiferent că poate sau nu să-și modifice în Parlament definiția infracțiunii pentru care tocmai a fost condamnat”, se arată în documentul respectiv.