Premierul Ludovic Orban a reacționat după ce Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională a României (CCR).

 

Ludovic Orban a anunțat că va cere grupurilor parlamentare ale PNL să investigheze posibilitatea demiterii lui Renate Weber.

Aflat în vizită la Brașov, premierul Ludovic Orban a anunțat că va cere grupurilor parlamentare PNL să investigheze posibilitatea demiterii Avocatului Poporului, Renate Weber.

„Nu mai e de multă vreme Avocatul Poporului. S-a arătat a fi prietenul celor cu pensii foarte mari. Voi cere grupurilor parlamentare ale PNL să investigheze posibilitatea de a o demite pe Renate Weber pentru a numi un Avocat al Poporului care să acționeze în conformitate cu Constituția și în interesul cetățenilor români. Renate Weber s-a arătat a fi prietenul PSD, avocatul PSD și acum se arată a fi avocatul celor cu pensii speciale mari, de peste 7000.

Nu e vorba de toți cei care s-au pensionat - militari, polițiști, jandarmi, care au pensii de 3500-4500, care au lucrat în operativ. Se arată a fi apărătorul celor care beneficiază de pensii anormal de mari, cei care au abuzat legislația pensiilor, au profitat de orice portiță și și-au umflat pensiile cu pompa. Asta e Renate Weber, avocatul acestor oameni”, a declarat Ludovic Orban.

Ce spune Avocatul Poporului

Reglementarea unor sarcini fiscale pentru anumite categorii de contribuabili încalcă principiul fiscalităţii egale, menţionează Avocatul Poporului (AP) în sesizarea de neconstituţionalitate privind prevederile Legii pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

"Legea pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (...) este neconstituţională prin raportare la art. 16 alin (1) şi art. 56 alin (2) din Legea fundamentală, întrucât prin reglementarea unor sarcini fiscale doar în sarcina unor anumite categorii de contribuabili (...) încalcă principiul fiscalităţii egale şi principiul aplicării juste a sarcinii fiscale (principiul echităţii)", prevede sesizarea către CCR.

Din examinarea termenilor de la art. 2, alin. 1, pct. 29, respectiv pct. 40 din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, AP a observat că impozitul este definit ca fiind "prelevarea obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de interes general", în timp ce taxa reprezintă "suma plătită de o persoană fizică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public".

AP menţionează că, legat de obligativitatea existenţei unei contraprestaţii pentru suma reţinută cu titlul de taxă, în jurisprudenţa ei, spre exemplu, Deciziile nr. 176/2003 şi nr. 1202/2010, Curtea Constituţională a precizat faptul că, "în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice".

"În consecinţă, elementul definitoriu al taxei îl constituie reglementarea unei contraprestaţii pentru suma datorată. Or, din examinarea întregului act normativ nu reiese care este serviciul sau lucrarea efectuată în mod direct şi imediat de instituţii ca o contraprestaţie pentru sumele reţinute cu titlul de taxă. Dimpotrivă, întreaga reglementare converge spre încadrarea taxei sub forma unui impozit, taxa instituită fiind, în realitate, 'o prelevare obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă', aspecte ce imprimă acestei sarcini fiscale caracterul de impozit", potrivit AP.

Avocatul Poporului susţine că, în condiţiile în care nu există o prevedere expresă privind destinaţia sumelor reţinute cu titlul de taxă, această sarcină fiscală nu a fost instituită în considerarea unei contraprestaţii datorate de stat, ceea ce este contrar art. 56, alin. 2 din Constituţie, potrivit căruia "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".

Odată stabilită natura juridică a sarcinii fiscale instituită prin Legea pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal ca fiind un impozit, consecinţele în planul legislaţiei atrag necesitatea respectării de către legiuitor a următoarelor principii: interdicţia dublei impozitări, principiul echităţii, principiul egalităţii fiscale, precizează AP.