Însă nu avem nici o idee CUM este acolo. Ni se cere să facem sacrificii AICI, în această viață, pentru o promisiune frumoasă, despre care avem însă doar o idee vagă. Or, iată că Schimbarea la Față, pe care o prăznuim pe 6 august, ne ARATĂ cum vom fi, noi oamenii, după Judecata de Apoi, dacă trecem de Marele Examen.

Pe Muntele Tabor, Iisus i-a lăsat pe cei trei ucenici care Îl însoțeau, Petru, Ioan și Iacob, să întrevadă o frântură din slava Sa dumnezeiască: „Și a strălucit fața Sa ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.”

În același timp, s-au arătat profeții Moise și Ilie, care au început să discute cu Iisus.

Cei trei ucenici, care asistaseră la atâtea minuni, de data aceasta sunt pur și simplu șocați de viziune și orbiți de formidabila lumină.

Este înduioșătoare bâiguiala fără noimă a lui Petru, care, extaziat, pur și simplu nu ar mai vrea să plece de acolo: „Doamne, bine ne este să fim noi aici; dacă vrei, voi face trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie”.

Transfigurând corpul omenesc în care se întrupase, îmbibându-l cu lumină divină – aceeași lumină care va spulbera porțile iadului la Înviere – Iisus redă firii omenești strălucirea pe care a pierdut-o când strămoșii noștri Adam și Eva I-au întors spatele lui Dumnezeu.

Teofan Zăvorâtul notează splendid: «Slava Schimbării Lui la Față este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiți!”».

Dacă Petru, fiind încă în acest corp muritor, nu mai voia să plece de pe Tabor, cerând să stea pe PRAGUL unei colibe, cu cât mai mare trebuie să fie beatitudinea de SUS, în INTERIORUL palatelor veșnice, pentru care suntem chemați să dăm încă de aici un aconto?

Mi se pare cea mai grozavă afacere din lume.