Social
Scandalul consilierii psihologice obligatorii pentru minori ajunge la CCR. De ce este acuzat statul că intervine brutal în viața de familie
Curtea Constituțională. Sursa foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
CCR a decis să amâne, în ședința de miercuri, dezbaterile referitoare la sesizarea privind modificările aduse Legii pentru protecția și promovarea drepturilor copilului. Discuțiile pe marginea acestui act normativ extrem de controversat au fost reprogramate pentru data de 15 iulie. Sesizarea aduce în atenție probleme majore de constituționalitate, invocând riscul unei duble sancționări și eliminarea completă a familiei din procesul de consiliere psihologică sau de plasament al minorilor.
Proiectul legislativ modifică actuala Lege 272/2004 și introduce reguli stricte. Printre cele mai importante prevederi se numără obligativitatea participării minorilor la ședințe de consiliere psihologică, fără ca acest lucru să mai depindă de acordul părinților.
De asemenea, nerespectarea acestei obligații de către părinți sau reprezentanți legali devine infracțiune, fiind asimilată cu nerespectarea hotărârilor judecătorești. În plus, inițiativa extinde criteriile pentru plasamentul copiilor în centre rezidențiale specializate și obligă direcțiile de asistență socială să înființeze servicii dedicate minorilor care au comis fapte penale, dar nu răspund penal.
Familie în vacanță. Sursa foto: Pixabay
Scandalul consilierii psihologice obligatorii pentru minori ajunge la CCR. De ce este acuzat statul că intervine brutal în viața de familie
Unul dintre principalele argumente din sesizare se referă la neconstituționalitatea cumulului de sancțiuni pentru aceeași fapta. Se arată că persoana care constată o contravenție nu are competența legală de a stabili dacă o faptă este sau nu infracțiune, această atribuție revenind exclusiv organelor de urmărire penală. Din cauza lipsei de claritate a normei, un cetățean s-ar putea trezi anchetat în paralel de două autorități diferite pentru exact aceeași acțiune, deoarece noua lege nu oferă un mecanism de prevenire a acestei suprapuneri.
În document este invocată și jurisprudența europeană pentru a demonstra capcanele din noul text de lege. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa constantă că principiul „ne bis in idem” operează ori de câte ori o persoană este sancționată de două ori pentru aceeași faptă, indiferent de calificarea formală (penală sau contravențională) a sancțiunilor aplicate.
Autorii sesizării explică faptul că această dualitate normativă creează, în mod structural, premisa încălcării principiului "ne bis in idem", întrucât autoritățile competente - agentul constatator al contravenţiei, pe de o parte, şi organele de urmărire penală, pe de altă parte - ar putea acţiona în paralel sau succesiv în temeiul celor două norme concurente, nicio dispoziţie legală din legea criticată nestabilind care normă prevalează. Legiuitorul era obligat fie să abroge expres norma contravenţională, fie să introducă o clauză de non-concurenţă clară, ceea ce nu a făcut, precizează sesizarea.
Anomalii juridice în definirea subiecților infracțiunii
O altă problemă majoră semnalată în textul trimis la Curtea Constituțională vizează extinderea artificială a răspunderii penale către persoane care nu au obligații legale stabilite prin textul de bază. În timp ce o prevedere neschimbată din lege obligă doar părinții să participe la programele de consiliere, noul articol extinde sancțiunea penală și asupra reprezentantului legal, creând o contradicție legislativă prin pedepsirea unei categorii care nu era vizată inițial.
Mai mult, textul modificat generează o absurditate juridică în cazul minorilor. Legea prevede că obligația de a participa la consiliere intervine în cazul copiilor care au comis fapte penale, dar nu răspund penal din cauza vârstei. Totuși, nerespectarea acestei măsuri este asimilată unei infracțiuni, ceea ce contrazice Codul Penal.
Un minor aflat sub vârsta răspunderii penale beneficiază de o cauză de neimputabilitate, ceea ce înseamnă că el nu poate deveni subiectul unei noi infracțiuni. Conform articolului 27 din Codul penal, "Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal".
Statul elimină abuziv rolul părinților din viața copilului
Sesizarea critică dur și eliminarea acordului parental, măsură considerată o încălcare directă a interesului superior al copilului. Legislația în vigoare stipulează clar că interesul superior al minorului include în mod obligatoriu dreptul la viața de familie. În consecință, orice decizie care exclude părinții din hotărârile care privesc copilul distruge acest echilibru, dacă nu există motive excepționale dovedite.
Prin eliminarea acordului părinților, consilierea psihologică își pierde caracterul de sprijin și devine o formă de constrângere exercitată unilateral de către stat. O astfel de abordare transformă o măsură concepută pentru protecția minorului într-o intervenție abuzivă în interiorul familiei, contrar principiului că protecția unui copil se realizează cel mai bine alături de părinții săi.
Copiii riscă plasamentul rezidențial pentru simple certuri sau îmbrânceli
Ultimul punct sensibil analizat în sesizare vizează modificarea criteriilor de trimitere a copiilor în centre rezidențiale speciale. Până acum, legislația permitea plasamentul doar dacă fapta minorului prezenta un grad ridicat de pericol social, adică în cazuri extreme precum omoruri, violuri sau tâlhării. Noua formă a legii adaugă însă o formulare periculoasă: "sau acesta a săvârşit o faptă cu violenţă".
Această modificare extinde exagerat cazurile în care statul poate lua un copil din familie. Termenul de violență nu definește doar agresiunile fizice grave, ci acoperă și violența verbală sau psihologică. Astfel, un minor care s-a certat la școală, a adresat amenințări verbale sau a îmbrâncit un coleg ar putea fi separat de familie și internat într-un centru de specialitate, o reacție complet disproporționată din partea autorităților.
În încheierea sesizării se subliniază că noua reglementare încalcă grav atât Constituția României, cât și tratatele internaționale. "Diferenţa de tratament faţă de regimul anterior (care impunea un grad ridicat de pericol social) este flagrantă şi lipsită de justificare raţională, violând principiul proporţionalităţii consacrat de art. 53 din Constituţie şi principiul interesului superior al copilului consacrat de art. 49 alin. (1) din Constituţie şi de art. 3 din Convenţia ONU privind drepturile copilului", punctează preşedintele.
O astfel de măsură coercitivă aplicată generalizat, fără a ține cont de gravitatea reală a faptei, depășește scopul legii. În cazul copiilor care nu răspund penal, statul are obligația constituțională de a crea măsuri de protecție și sprijin, nu mecanisme mascate de pedepsire și constrângere. Rămâne de văzut dacă judecătorii CCR vor valida sau vor respinge aceste modificări în ședința din 15 iulie.
Recomandările noastre
