La ce folosește limitarea călătoriilor între regiuni, în țară, pentru a reduce riscul de răspândire a virusului dacă frontierele sunt deschise larg pentru turiști? Iritarea crește în Spania pe măsură ce se apropie Semana Santa, Săptămâna Mare, care va fi marcată de restricții stricte privind mobilitatea.

Imaginile cu turiștii germani de pe plajele din Mallorca sau cu tinerii francezi de la petrecerile din Madrid au scandalizat opinia publică, iar guvernul lui Pedro Sánchez nu a putut până acum să ofere o explicație plauzibilă.

Ministrul Sănătății, Carolina Darias, s-a limitat la a spune că numărul turiștilor rămâne scăzut și că sosirile au loc în condiții de securitate maximă, cu cerința de a prezenta un test PCR. Ea amintește, de asemenea, că în timpul sejururilor lor, turiștii sunt supuși acelorași restricții ca și populația locală.

 Mai multă consistență

 De la Bruxelles, Comisia Europeană a solicitat Madridului mai multă „coerență” în măsurile sale restrictive. „Transmiterea /virusului/ și riscul /infectării/ sunt similare în cazul călătoriilor naționale și internaționale, iar statele membre ar trebui să asigure coerența în măsurile aplicate celor două tipuri de călătorii”, a reamintit Christian Wigand, purtătorul de cuvânt al Comisiei în domeniul justiției.

De ce este mai ușor să mergi de la Berlin până în Insulele Canare decât să mergi de la Madrid la Albacete, la 250 de kilometri distanță? se întreabă spaniolii.

Apropierea Paștelui și interdicția de deplasare dintr-o regiune în alta pentru a merge în weekend sau pentru întâlniri cu familia crește iritarea. Nici anunțul de marți al Madridului că Spania va ridica restricțiile pentru sosirile din Marea Britanie începând cu 30 martie nu este privit cu ochi buni. „Această senzație de dublu standard este periculoasă, discreditând măsurile impuse populației de către guvern și riscând să ducă la nerespectarea lor”, subliniază epidemiologul Ildefonso Hernández.

Imaginile cu grupurile de tineri francezi care merg la Madrid în fiecare weekend pentru a se bucura de barurile și restaurantele deschise alimentează indignarea. În mod ciudat, acești turiști ar fi relativ puțini, sub 8.000 în ianuarie, conform Institutului Național de Statistică, chiar dacă aeroportul capitalei indică 61.500 de sosiri din Franța în cursul lunii. Dar ecoul în mass-media al zgomotului nocturn și al petrecerilor clandestine din apartamentele închiriate prin Airbnb exasperează populația.

Cum se justifică restricțiile de circulație pentru populația locală dacă vizitatorilor li se permite orice? Mai ales că situația epidemiologică din Spania este în prezent mai bună decât cea a vecinilor săi. Incidența pandemiei este de 62,5 cazuri /7 zile la 100.000 de locuitori în toată Spania, în timp ce în Franța este de 307,8 și de 107,3 ​​în Germania. Decalajul este și mai accentuat în Baleare, unde rata de infectare este de numai 26,5 cazuri la 100.000 de locuitori.

Tocmai această îmbunătățire a situației sanitare a determinat Berlinul să scoată Baleare de pe lista regiunilor cu risc în urmă cu câteva zile, ridicând cererea de carantină la întoarcere. O decizie întâmpinată cu entuziasm de germani, încântați să poată reveni în cele din urmă la Mallorca, insula lor preferată.

Dacă sectorul turismului a aplaudat sosirea primilor turiști la Palma, weekendul trecut, imaginea este dură pentru spanioli, cărora nu li se permite să ia avionul spre Insulele Baleare sau spre Canare.

Guvernatorul regiunii Baleare, Francina Armengol, se teme de repercusiunile unei redresări precipitate a turismului. „Obiectivul nostru nu este săptămâna Paștelui, ci salvarea sezonului estival”, insistă ea, concentrându-se pe pașaportul de vaccinare și pe progresul campaniei de vaccinare.

Traducere: Rador