Din cuprinsul articolului
Satul Tomnatec, aflat în comuna Bulzeștii de Sus, județul Hunedoara, se numără printre așezările aproape dispărute din Munții Apuseni. Atestat documentar în 1523, satul era format în secolul trecut din zece crânguri și avea peste 800 de locuitori.
În anii ’30, în Tomnatec trăiau 300 de familii, iar până în deceniul cinci numărul lor scăzuse la 171, potrivit cercetătoarei Monica Dușan, de la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad, notează Adevărul.ro.
Astăzi, în Tomnatec mai locuiesc doar câteva familii, iar casele părăsite domină peisajul. Din anul 1954, satul a fost împărțit administrativ în Tomnatecul de Jos și Tomnatecul de Sus.
Sursa foto: Facebook
Drumuri grele și biserici abandonate
Accesul către sat se face pe drumuri forestiere dificile. Spre Tomnatecul de Sus, traseul urcă din Bulzeștii de Sus, trecând prin cătunele Grohot și Străuți, unde bisericile vechi de secole au ajuns într-o stare avansată de degradare.
Tomnatecul de Jos poate fi vizitat prin Cheile Ribicioarei, un loc spectaculos, marcat de peșteri cu urme de locuire veche. Aici, biserica de lemn s-a prăbușit în urmă cu două decenii. Clopotele ei au fost mutate la biserica nouă din Brad, iar ușile au ajuns la muzeul din Crișcior. O altă biserică, aflată pe deal, încă se mai menține în picioare, dar și ea este abandonată și greu accesibilă.
Cabina telefonică transformată în toaletă
Printre gospodăriile lăsate pradă naturii, călătorii descoperă un obiect straniu: o cabină telefonică stradală transformată în toaletă. Potrivit mărturiilor culese de jurnalistul Raul Florin Matei, construcția improvizată se află în gospodăria familiei Toma, la numărul 5 din Tomnatecul de Jos.
„Drumul până acolo trece prin Cheile Ribicioarei și este unul forestier, greu de parcurs în această perioadă a anului din cauza exploatărilor forestiere masive. (…) Soarta și pașii ne-au dus la gospodăria vestită a familiei Toma, cu o cabină telefonică albastră, transformată ingenios și practic în toaletă. Ceva folositor până la urmă. Acum în paragină”, a relatat acesta.
Casa a rămas deschisă, cu obiectele gospodărești în același loc, ca și cum foștii locatari s-ar putea întoarce oricând.
Mărturii din Al Doilea Război Mondial
Printre documentele lăsate în urmă de foștii locatari se numără și testamentul lui Simion Toma, scris pe frontul din Rusia, la 14 noiembrie 1942.
„Prin testament scris în Al Doilea Război Mondial, pe frontul din Rusia, cu mintia întreagă și sănătoasă, nesilit de nimeni, la cazul morții mele, las soției mele întreaga mea avere mobilă și imobilă”, nota soldatul, documentul fiind semnat și de patru martori – doi sergenți, un caporal și un fruntaș.
Astfel de mărturii completează tabloul unui sat care a cunoscut vremuri de prosperitate, dar care astăzi se stinge, lăsând în urmă povești și imagini ce amintesc de o lume dispărută.
