În locul competiției forțelor armate cu SUA, Franța, Israel, Germania, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Grecia, începe un nou proces politic în care iese în evidență efortul diplomatic.

Prietenosul și iertătorul Macron

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a făcut una dintre cele mai interesante mutări în acest sens. Potrivit informațiilor din presa franceză, Macron, care a răspuns urărilor de „însănătoșire grabnică” transmise pe 19 decembrie de către președintele Erdoğan, a început o scrisoare în care îngroapă securea războiului cu adresarea în turcă „Dragă Tayyip”.

Macron, care a mai postat și anterior mesaje în turcă pe Twitter, a spus că „Sper ca 2021 să fie anul în care stabilitatea revine pe continentul european, cu contribuția pozitivă a Turciei”.

Prin această exprimare, Macron subliniază cât de importantă este Turcia pentru stabilitatea Europei.

În mod similar, pe 25 ianuarie vor avea loc noi negocieri cu Grecia, după o lungă pauză. Și în relația cu Germania se înregistrează evoluții. În funcţia de președinte al CDU, partidul Angelei Merkel, care a anunțat că va părăsi politica germană odată cu mandatul de 16 ani de cancelar, a fost ales Armin Laschet.

El va prelua funcția de cancelar peste nouă luni, fiind cunoscut în partid sub numele de „Armin turcul”, datorită relațiilor apropiate cu turcii.

Problema Biden

Tot așa, nu va fi o surpriză nici faptul că Joe Biden, care își va prelua mandatul pe 20 ianuarie, va avea o abordare nouă în ceea ce privește relațiile dintre Turcia și SUA.

Toate aceste evoluții înseamnă că va începe o nouă epocă în cadrul relațiilor Turciei cu SUA și cu UE. Părțile revin la politică după o lungă pauză. Este un lucru bun pentru toată lumea.

Mai ales din punctul de vedere al revenirii Turciei la ceea ce am putea numi „statutul de trader” (jucător pe bursă – n.red.). Președintele Erdoğan a rezumat acest nou obiectiv al țării noastre arătând că „Turcia are nevoie de un nou avânt în domeniul comercial și diplomatic”.

Fără îndoială, dacă adunăm victoriile geopolitice din ultimii ani cu succesele diplomatice și comerciale, va fi clar în favoarea Turciei.

De fapt, și Atlanticul și aliații săi au nevoie de normalizare. Pentru că blocajul dintre principalii trei actori ai  Atlanticului – SUA, Marea Britanie și UE – se accentuează pe zi ce trece.

În ultimii ani, actori precum China, Rusia și Turcia au câștigat noi poziții datorită acțiunilor politice, militare, economice și culturale. În schimb, crizele interne și externe cu care se confruntă SUA, UE și UK, pe fondul pandemiei de coronavirus, se tot adâncesc.

Un moment complicat

În SUA criza polarizării, în UE problema dezintegrării, în Regatul Unite dorința Scoției și a Irlandei de Nord de a obține independența sunt tot mai puternice. În perioada următoare, în Statele Unite pare inevitabilă intensificarea conflictului globalizare-localizare.

Problemele structurale cresc riscul de război civil și fărâmițare în SUA, UE și Marea Britanie, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Iugoslavia și Uniunea Sovietică. Am început să vedem primele semne în Statele Unite.

În timp ce se pun bazele unei noi lumi în care China, Rusia și Turcia se află în frunte, lumea atlantică sub conducerea SUA continuă să sângereze. De aceea, poziția Atlanticului în noul sistem mondial va fi modelată în funcție de relațiile pe care și le va stabili cu China, Rusia dar mai ales cu Turcia.

Această situație va transforma Turcia, dintr-o opțiune pentru SUA, UE și Marea Britanie, într-o condiție în ceea ce privește sistemul realpolitik global. Vântul turcesc care a început să adie în ultimele zile în zona Atlanticului își are originea în această presiune geopolitică.

Sursa

Traducere Florin Matei, RADOR