Cercetătorii americani au ajuns la unele concluzii după ce-au analizat topografia Lunii, fără a lua în calcul craterele sale uriașe, ce au apărut mai târziu.
Potrivit concluziilor, primele forțe gravitaționale exercitate de Terra asupra Lunii, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, atunci când Pământul se afla la o distanță mai mică de satelitul său, au încălzit inegal suprafața Lunii, când acestea plutea pe un ocean de roci în fuziune. Astfel, a apărut forma ușor alungită, iar în timpul fenomenului de răcire, aceleași forțe au dus la deformarea exteriorului corpului ceresc, provocând apariția celor două proeminențe.
Oamenii de știință au pornit de la procesul de transformare pe care îl suferă satelitul lui Jupiter, Europa, care sub suprafața sa de gheață are un ocean lichid, iar mareele de pe Jupiter acționează asupra acestei cruste, modelându-i forma.
Recomandările noastre
