În anul 1941, între 26 septembrie și 11 octombrie, pe frontul de est, în largul Mării Azov s-a dat una dintre bătăliile din cadrul Operațiunii Barbarossa, rezultată cu înfrângerea Armatei Roșii de către Puterile Axei. După 77 de ani se pare că acest obiectiv maritim din coasta Mării Negre revine în atenție – ca posibil nou conflict teritorial între Ucraina și Rusia.

Culoarul care face legătura între Marea Neagră și Marea Azov este strâmtoarea Kerci, traversată de uriașul Pod al Crimeei, ancora de infrastructură geopolitică ce conectează Rusia de peninsula anexată în 2014, scrie digi24.

 

În ultimele câteva luni, tensiunile din această zonă au evoluat din ce în ce mai mult. În luna martie, autoritățile ucrainene au arestat un vas care naviga ilegal, sub pavilion rusesc, în largul Mării Azov. În urma cercetărilor, a ieșit la iveală o legătură între echipajul ambarcațiunii și cartelurile de pirați somalezi. 

 

La începutul lunii mai, polițiștii ruși de coastă, subordonați Serviciului Federal de Securitate (FSB), au reținut la rândul lor o navă sub pavilion ucrainean, acuzând echipajul că pescuia ilegal în zona de exclusivitate economică a Rusiei, pe segmentul crimeean din Marea Neagră.

 

Câteva săptămâni mai târziu, după deschiderea Podului Crimeei, a început transformarea acestui proiect în ceva ce are datele unei redute militare. Flotilă caspică a Rusiei a fost mutată pe flancul Azov, invocând necesitatea unei siguranțe sporite în proximitatea și sub proaspăt inauguratul pod.

 

Acesta nu fusese decât preludiul unui maraton:  după aceea, FSB a restat  nu mai puțin de 148 de nave comerciale ucrainene și din alte state, interogând membrii echipajului, autorități portuare, companii locale de transport maritim.

 

Lărgind cadrul, obținem însă un decor belicos în care Moscova și Kievul sunt prinse într-un acord care se dovedește a fi acum o sabie cu două tăișuri.

În anul 2003, când nimeni nu se aștepta la războiul secesionist din Donețk și Lugansk, Rusia și Ucraina – sub pixul lui Vladimir Putin și al omologului său ucrainean Leonid Kucima - au semnat un acord de cooperare privind utilizarea Mării Azov și a Bosforului Cimerian, cum era supranumită în antichitate strâmtoarea Kerci.

 

Un detaliu rămăsese atunci nelămurit: împărțirea controlului asupra acestei mări. Kievul insista pe trasarea unor perimetre de control bazate pe vechea graniță administrativă dintre URSS și RSS Ucraineană. Rusia a obiectat atunci cu același argument cu care obiectează și acum: în legislația maritimă a fostei Uniuni Sovietice, apele interne ale URSS nu au fost niciodată delimitate.  Cu alte cuvinte, în logica revizionistă a Kremlinului, Rusia, fiind moștenitoarea Uniunii Sovietice, ar trebui să aibă întâietate și auspra controlării Mării Azov, care a fost o apă internă a URSS și nu o graniță administrativă între centrul dominant și statul-satelit.

 

În 2016, Ucraina a intrat într-un nou clinci cu Rusia, invocând încălcări repetate ale Convenției ONU asupra dreptului mării. La începutul acestui an, în luna februarie, Kievul i-a intentat proces Rusiei la Tribunalul Internațional pentru Drepturile Mării, invocând dreptul de jurisdicție asupra Mării Azov. Marea luptă juridică între cele două țări la Hamburg se anunță în 2019.

 

Până atunci, acordul de cooperare rămâne în vigoare, dar ca o bombă cu ceas între Kiev și Moscova.

„Cât privește acordul în sine, vorbim doar de cinci articole. Unul dintre aceste articole nu a fost niciodată pus în aplicare, și anume delimitarea Mării Azov. Totuși, părțile au identificat punctele extreme, de unde începe zona ucraieană și de unde începe zona rusă. Noi presupunem că regimul juridic al Mării Azov este stabilit în conformitate cu Convenția maritime ONU”, susține viceministrul  ucrainean pentru Afaceri Externe și Integrare Europeană, Olena Zerkal, transmite agenția UNIAN.

 

Întrebată ce s-ar întâmpla dacă Ucraina ar denunța unilateral acordul, Olena Zerkal a răspuns: „Acum, ca și în 2014, nimic nu poate influența poziția noastră legală. În privința unor drepturi suplimentare, Ucraina nu va primi nimic. Ceea ce vom primi va fi doar o nouă dispută teritorială cu Rusia privind delimitarea Mării Azov”.

 

Între timp, pe fir a intrat și Parlamentul European, care le cere statelor UE să pună presiune diplomatică pe Rusia ca să înceteze „blocada” impusă pe Marea Azov traficului comercial internațional, transmite Radio Europa Liberă.

 

Pe 25 octombrie, europarlamentarii au adoptat o rezoluție neobligatorie care vizează „întărirea sancțiunilor impuse Rusiei” în cazul în care Moscova va întreprinde alte acțiuni de „încălcare a suveranității Ucrainei”.

 

Practic, prin acest gest, Parlamentul European girează indirect jurisdicția ucraineană asupra Mării Azov. Strategic, în Marea Azov se află un trofeu des menționat de la izbucnirea războiului din Ucraina: portul Mariupol, singurul bastion din estul țării aflat încă sub controlul forțelor guvernamentale.