In lume, migratia spre orase arata tendinta de dezvoltare a tarii.

De zece ani, ai nostri se retrag la sate, apoi pleaca sa faca bani in strainatate. De zece ani, orasenii au inceput sa se intoarca la obarsie. Restructurarea marilor intreprinderi si tranzitia spre democratie au facut ca saracia de la sate sa luceasca mai bine in ochii clasei muncitoare decat orasele cladite in anii comunismului.

Romanii s-au dovedit inca o data impotriva curentului: in loc sa urmeze tendinta mondiala de urbanizare, migreaza pe capete la tara, de unde cei care mai au ceva forta de munca se duc sa si-o vanda, pe euro, in tarile Europei dezvoltate.

Asta arata raportul anual privind „Situatia populatiei lumii”, dat publicitatii zilele acestea, la New York, de Fondul ONU pentru Populatie. Romania - cu 54% din populatie care traieste la oras - imparte ultimele locuri in clasamentul urbanizarii, cu tari din fosta Iugoslavie si Albania. Deasupra noastra se afla, destul de departe, chiar si Bulgaria, cu care ne place mereu sa ne comparam in rele.

„Tineretul se intoarce, dar nu maine”

Comuna Nenciulesti e la cateva hartoape distanta de Alexandria. Podul de peste rau, luat de ape acum doi ani, e tot in constructie, iar drumul neasfaltat serpuieste agale pana in comuna, bagat in seama doar de magarusii care trag carutele de la camp. In august, cand se intorc fiii satului de la munca din Spania, acelasi drum nenorocit se colbuieste sub rotile bolizilor germani.

Deocamdata, in comuna traiesc batranii. Cu privata in curte, apa de izvor, umbra de corcodusi si pruni, semn de tuica buna la toamna, nenciulestii isi impart viata intre lucrul la camp, pensie sau micul comert. O viata pe care niciunul n-ar da-o, azi, la schimb cu viata de oras, pe care multi au trait-o cateva zeci de ani, ori la Bucuresti, ori la Alexandria.

Primarul Simion Manda, el insusi fost „emigrat” la oras, si tata de fete care muncesc in Spania, vede partea insorita a ulitei: „Peste 400 de tineri din comuna noastra (un sfert din populatie) sunt plecati la munca in Spania. Au plecat de saracie, dar vin acasa, isi construiesc case, isi ingrijesc parintii. Tineretul se intoarce acasa, dar nu maine, trebuie sa recunoastem. Pana vin ei, noi avem proiecte, sa bagam canal, gaze...”.

Tot vestu-i fruntea

Nenciulestii, asezare tipica pentru ilustrarea fenomenului de migrare de la oras la sat si apoi in Spania, apartine de Teleorman, judetul care alaturi de Giurgiu si Dambovita cunoaste cel mai scazut grad de urbanizare: 31% din populatie traieste la oras. La polul opus, al urbanizarii, se afla Hunedoara, cu 77%, Brasov, cu 75%, Constanta - 71% si Sibiu - 65%.

In medie, Romania abia atinge pragul de 54%, urbanizare, in timp ce in clasamentul european se evidentiaza: Belgia - 97%, Marea Britanie - 90%, Danemarca - 86%, Spania si Franta - 77%, Germania - 75%, Cehia - 73%, Bulgaria - 71%, Italia - 68%, Ungaria - 67%, Polonia - 62%.

2008 va fi anul in care mai mult de jumatate din populatia lumii va locui la oras - 3,3 miliarde de oameni, iar aceasta cifra va ajunge la 5 miliarde in 2030, arata raportul elaborat de Fondul ONU pentru Populatie. Ritmul si gradul de urbanizare vorbesc despre cresterea economica si progresul unei natiuni. In Romania, tendinta de ruralizare arata criza economica si pauperizarea populatiei.

Fuga la tara sau din tara

Romania a atins pragul de urbanizare de 50% in 1985. In 1989 ajunsese la 53%, insa de 15 ani incoace ritmul urbanizarii a fost inlocuit de fuga la tara sau din tara, o anormalitate a cursului de migratie, dupa cum spun specialistii. Anul care a marcat intoarcerea la radacini a fost 1997, si azi, dupa zece ani, specialistii intrezaresc o speranta de stagnare a fenomenului.

Ce-i mana inainte pe oameni la oras? Un loc de munca, o viata mai buna, servicii de educatie si sanatate superioare fata de cele de la tara.

„Urbanizarea e consonanta cu PIB-ul. Cum Romania are 35% din media PIB-ului din UE, asta se reflecta si in gradul de urbanizare”, explica profesorul Dumitru Sandu, de la Universitatea Bucuresti.

El spune ca migratia de revenire a populatiei de la oras la sat denota saracia si somajul urban foarte mare. Ramasi fara loc de munca, oamenii au constatat ca a fi sarac la oras e uneori mai rau decat a fi sarac la tara. Desi cautau servicii mai bune la oras, nu aveau acces la ele din cauza lipsei de bani.

Un procent nesemnificativ din fluxul migrational de la oras la sat il reprezinta oamenii cu dare de mana, care se retrag cu resedinta din tumultul orasului spre zone rurale linistite si nepoluate.

Termopane

Intors din Spania prosper

Sandu Alexe are 35 de ani si pe ultimii sapte i-a petrecut in Spania. De meserie constructor, Alexe s-a suparat „pe sistem” in 2000 si a decis sa castige 1.500 de euro lunar in Spania, in loc de 100 de dolari la Alexandria, la 15 kilometri distanta de Nenciulesti.

„Schimbarile par placute intotdeauna la inceput. Dupa vreo trei ani petrecuti in Spania, am descoperit sentimentul de roman si ca nu e locul meu acolo. Mi-am dat seama ca fiecare e facut sa traiasca unde s-a nascut”, zice Alexe la cateva luni de trai cand la Alexandria (unde are copiii la scoala), cand la Nenciulesti, unde-si are parintii, casa si afacerea cu termopane si materiale de constructie.

„Afacerea merge neasteptat de bine. Nu sunt oamenii asa de saraci pe aici pe cat se plang”, catalogheaza Alexe, care nu stie deocamdata raspunsul la intrebarea: unde e viitorul, la oras sau la sat?

„Al meu e sigur la sat, nu vedeti ca locuitul la oras a devenit un stres? Insa pentru cei trei copii ai mei sigur va fi la oras. Numai acolo poti avea un serviciu bun. Oricum, Romania progreseaza, se vede asta cu ochiul liber, macar si in faptul ca bancile, de exemplu, isi schimba politica de la un an la altul”, explica optimist viitorul Sandu Alexe.

Km 0 al comunei

Nea Caciulita e cel mai gospodar din sat Nicolae Caciulita a lucrat 20 de ani, din cei 60 ai lui, la Bucuresti, ca zidar. Dupa ce a iesit la pensie s-a intors in satul lui, la Nenciulesti, unde e mandru de vila cu pruni la poarta si vita-de-vie in curte. Zice ca n-ar da casa lui, cu baie si tot confortul, pe apartamentul din Colentina.

Pensia lui si a nevestei, lucratul pamantului si sentimentul ca ambii copii sunt realizati la oras il fac pe nea Caciulita sa fie optimist. „E bine, dar sa munceasca toti de aici inainte”, crede omul ca va fi viitorul. Ca sa arate ca el e cel mai gospodar din sat, nea Caciulita si-a pus pe prispa casei un ceas mare, sa le dea ora exacta oamenilor de pe ulita care asteapta rata spre oras.