Sursa: EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Când te găsești în fața unor evenimente pe care nu le înțelegi, nici din perspectiva cauzelor lor și nici din aceea a efectelor urmărite, răspunsul ți-l dă istoria. Este posibil în stil mare ca undeva, cândva, să se fi petrecut ceva asemănător, dacă nu chiar un caz similar. Cauți după elemente pe care le bănuiești asemănătoare, dai de ele, analizezi temeinic, după care îți pică în palmă cheia înțelegerii a ceea ce-ți părea de nepătruns. Este exact ceea ce am făcut eu, în încercarea de a înțelege ce se întâmplă cu țara mea.
În data de 8 februarie 1970, Iuri Bezmenov, agent KGB și jurnalist al agenției sovietice RIA Novosti, ofițer de presă al ambasadei URSS de la New Dehli, și-a pus în aplicare un plan atent întocmit, acela de a defecta. După o serie de verificări efectuate, CIA i-a facilitat obținerea azilului în Canada.
Moștenirea lui Bezmenov
Nu voi insista cu detalii despre biografia sa înainte și după dezertare, sunt publice și ușor accesibile. Important este că faptul că Iuri Bezmenov a lăsat o moștenire care a dat de gândit temeinic celor mai importante servicii de informații și cancelarii din lume. Ba chiar le-a schimbat modul de abordare, înțelegere și contracarare a operațiunilor de tip „măsuri active” ale KGB și GRU.
Moștenirea de care vorbesc, este o schema care încape scrisă pe o foaie de caiet. Ea se constituie într-o veritabilă cheie de boltă care susține și pune în coerență absolut toate acțiunile majore ale serviciilor de informații ale Kremlinului, de ieri și de astăzi.
Un interviu intrat în istorie
Yuri Bezmenov și-a prezentat analiza în cadrul unor celebre interviuri și prelegeri din anii 1980, dar cu cele mai puternice ecouri, în interviul din 1984 acordat lui G. Edward Griffin. În aceste ocazii a detaliat strategia URSS de „subversiune ideologică” sau „război psihologic”, aplicată de KGB și GRU.
Bezmenov a dezvăluit că eforturile sovietice nu se concentrau atât pe spionajul clasic, cât pe schimbarea percepției asupra realității în rândul populațiilor din țările țintă, în special SUA, pentru a le destabiliza din interior. Procesul este structurat în patru etape fundamentale:
Prima etapă: „Demoralizarea”
Se aplică asupra cetățenilor din țara-țintă și i se alocă 15 - 20 de ani. Scopul este pregătirea terenului prin alterarea sistemului de valori și a reperelor morale ale societății. Durata este stabilită de timpul biologic necesar formării și educării unei întregi generații.
Mecanismele principale acționate pentru realizarea acestei prime etape sunt influențarea mass-media, a sistemului educațional, a instituțiilor religioase și celor culturale. Rezultatul este o populație expusă la o ideologie care, potrivit lui Bezmenov, refuză să creadă faptele sau adevărul evident, chiar dacă i se prezintă dovezi clare.
A doua etapă: „Destabilizarea”
Această a doua etapă durează între 2 și 5 ani. Are drept scop slăbirea structurilor de rezistență ale statului. Mecanismele prin care se realizează sunt subminarea economiei, a relațiilor externe și a sistemelor de apărare. Conflictele sociale sunt accentuate, iar polarizarea dintre diverse grupuri politice devine critică.
Este vizată izolarea statului-țintă pe scena internațională și îndepărtarea aliaților strategici. Se folosește dezinformarea și propaganda pentru a crea neîncredere între parteneri, iar statul-țintă este împins spre măsuri protecționiste sau naționaliste extreme care îi deteriorează legăturile diplomatice.
A treia etapă, „Criza”
Viteza de destructurare crește, iar această etapă durează până la 6 săptămâni. Scopul ei este de a împinge societatea spre un punct de colaps. Se realizează prin generarea unei schimbări violente sau a unei crize majore politice, economice și/sau sociale care modifică radical funcționarea societății și instaurează panica și haosul.
Viteza este esențială pentru a nu oferi societății timp de reacție sau organizare. Mecanismul principal este provocarea unui eveniment catastrofal, o criză economică acută, revolte sociale violente, greve generale paralizante sau chiar o lovitură de stat.
A patra și ultima, „Normalizarea”
Ea are o perioadă nedeterminată de realizare. Are drept scop acceptarea de către populație a noii stări de fapt. Mecanismul este unul reflex: populația speriată și obosită de criză acceptă de bunăvoie un lider-marionetă care prin mijloace autoritare restabilește ordinea. Foarte important, în acest stadiu, elementele radicale sau „idioții utili” care au ajutat la demoralizare sunt eliminați, pentru a fi înlocuiți de noul aparat de stat.
Fără doar și poate, Schema lui Bezmenov nu a fost abandonată odată cu destrămarea URSS, iar ea nu a fost un instrument valabil doar în vremea Războiului Rece. Am motive să cred că din momentul în care a devenit publică, ea a intrat și în arsenalul altor state, cele cu servicii de informații în măsură s-o aplice. Am și un exemplu la îndemână: devastatoarea criză care a lăsat Grecia fără o importantă parte din avuția sa națională.
„Gaza vine de gaze”, „Case cu 35.000 de Euro”
Mă întreb foarte serios dacă România nu este victimă a aceleiași combinații extrem-ostile a unei puteri străine. Mie așa mi se cam arată. Etapa „Demoralizării”, aceea a „alterării sistemului de valori și a reperelor morale ale societății” este deja îndeplinită. Avem deja o masă critică dispusă să creadă orice inepție. Un exemplu din sute: „Gaza vine de gaze”. Totodată, ea este incapabilă de a distinge între realitatea obiectivă și minciuna sfruntată de tipul „Vă dau case cu 35.000 de Euro”.
Este deja parcursă și a doua etapă, aceea de „Destabilizare”. Structurile de rezistență ale statului sunt slăbite în cel mai bun caz, pentru că unele sunt de-a dreptul praf. Subminarea economiei, a relațiilor externe și a sistemelor de apărare țin de domeniul evidenței. Conflictele sociale nu sunt doar accentuate, ci au generat deja fracturi, iar polarizarea dintre diverse grupuri politice a devenit nu doar critică, ci de-a dreptul paroxistică. Nu există partid fără „linii roșii”.
Suntem în plin Scenariu
Recunoaștem în actualitate și „Criza”, a treia etapă. Criza majoră politică, cea economică și fracturile sociale ireconciliabile, sunt semne clinice clare. Cei mai mulți români își duc traiul de zi cu zi în lipsuri din ce în ce mai crunte, iar viitorul le apare a fi unul sumbru. Îngrijorările încep să capete accentele panicii, iar de la ea până la haos nu mai este decât un pas.
În privința celei de-a patra etape, aceea a „Normalizării” nu știu ce să vă spun. Nu știu când și cum va veni. Nu știu nici în ce va consta „noua stare de fapt” și nici cine vor fi beneficiarii care au instrumentat aplicarea în România a unei variante desprinse și evoluate a „Schemei lui Bezmenov”.
Recomandările noastre
