Evenimentul Zilei > Economie > România, sub spectrul recesiunii
România, sub spectrul recesiunii

România, sub spectrul recesiunii

După un deceniu de creştere economică, în 2009 economia ar putea scădea. Şeful Finanţelor a admis, ieri, că vom putea înregistra un PIB mai mic decât anul trecut. Pentru prima dată, guvernul recunoaşte că România ar putea intra în recesiune în acest an.

După ce a fost pus faţă în faţă cu specialiştii Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi având pe masă documentele oficiale, ministrul de finanţe, Gheorghe Pogea, a admis că economia noastră ar putea să o ia în jos.

„Pe mine dacă mă întrebaţi, la ora actuală, este posibil să fie între -1% şi 1,5%”, a spus el, precizând că instituţiile internaţionale şi-au schimbat prognozele de trei ori în ultimele luni, din cauza evoluţiei crizei, care necesită ajustări permanente.

Pentru 2009, executivul a estimat un PIB de 579 miliarde de lei. Dacă PIB ar rămâne la fel ca anul trecut, de 503 miliarde de lei, diferenţa dintre această valoare şi estimarea guvernului este de 76 de miliarde de lei sau 19 miliarde de euro la cursul estimat de Comisia de Prognoză de 4 lei/euro. Adică, exact valoarea estimată a creditului pe care România încearcă să-l obţină de la instituţiile financiare internaţionale.

Europarlamentarul Daniel Dăianu spune că, în sfârşit, autorităţile au revenit cu picioarele pe pământ, fiind nevoite să discute cu FMI „în termeni realişti”. În opinia sa, termenii acordului cu Fondul trebuie să fie flexibili, pentru ca acesta să nu eşueze.

RAMBURSARE

Împrumutul statului îl costă pe fiecare salariat 5.000 euro
 
La un împrumut de 20 de miliarde de euro accesat la o dobândă de 5% (calculată după valoarea Libor plus două puncte) pe o perioadă contractuală de 2 ani, ar însemna că România trebuie să dea înapoi un minimum de 22 miliarde de euro. La un simplu calcul, rambursarea creditului l-ar costa pe fiecare salariat român câte 5.000 de euro. Altfel spus, timp de 15 luni vom lucra fără plată, dacă avem în vedere că salariul mediu pe luna ianuarie este de 325 de euro. Dobânda la care vom lua împrumutul extern depinde foarte mult de maturitatea acestuia, spun analiştii. „În prezent, dobânzile de acest gen sunt la o valoare de Libor plus unu sau două puncte, deci dobânda va fi de 4%, maximum 5%”, ne-a mai spus Liviu Voinea.

Refuzul creditului omoară leul

Potrivit economistului Radu Limpede, banii de la FMI trebuie rambursaţi, dar nu imediat şi nici nu poartă o dobândă uriaşă. În situaţia în care România nu va apela la acest credit extern, un împrumut de pe piaţa privată internaţională ne va costa mult mai mult.

Zilele trecute, oficialii BNR spuneau că dacă nu ne convin condiţiile este foarte posibil să şi refuzăm acest acord. „Cred că a fost mai mult o încordare a muşchilor, să arate că şi ei negociază tot de pe o poziţie de putere. Nu cred că ne putem permite să refuzăm un împrumut la ora actuală”, ne-a mai declarat Radu Crăciun, reprezentant al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancar din România. O altă părere vine şi din partea directorului executiv al GEA, Liviu Voinea, care crede că lovitura cea mai grea o va primi leul, în cazul unui refuz al acordului din partea noastră.

„O respingere a împrumutului după ce l-am solicitat va duce inevitabil la o prăbuşire a monedei na ţionale. Nu putem să-l cerem şi apoi să-l respingem”, spune analistul. Pe de altă parte, Radu Limpede consideră că am putea renunţa la respectivul acord dacă vom avea condiţii prea restrictive asupra deficitului bugetar. „O astfel de cămaşă de forţă ar duce sigur la recesiunea pe care tocmai încercăm să o evităm”, ne-a spus economistul.

SCENARIU OPTIMIST

Credite cu dobânzi mai mici şi un leu puternic

Reluarea creditării şi un leu mai puternic comparativ cu euro sau cel puţin stabil, aşa ar putea arăta, pentru români, varianta roz a evoluţiei economiei noastre după contractarea unui împrumut extern, sub supravegherea FMI. Odată cu intrarea câtorva miliarde de euro în rezervele sale, BNR poate permite băncilor să pună în circuit o parte din banii blocaţi în rezervele minime obligatorii în valută, de 40% din capitalurile proprii. În consecinţă, băncile vor avea mai mulţi bani lichizi disponibili şi vor acorda credite populaţiei şi firmelor, care, la rândul lor, îşi vor putea plăti datoriile. Potrivit analistului financiar Bogdan Baltazar, această sumă va asigura susţinerea monedei naţionale în contextul în care firmele private au nevoie să cumpere euro pentru a achita împrumuturile scadente. Potrivit economistului Radu Limpede, avantajul împrumutului extern este că va elibera banii pe care statul îi folosea de pe piaţa interbancară, adică presiunea statului asupra banilor disponibili pentru sectorul privat. Astfel, creditul extern ar putea aduce dobânzi mai mici la credite şi mai multă lichiditate în piaţă.

Încredere în viitorul ţării

Totodată, un împrumut de la FMI şi Comisia Europeană ar reda încrederea investitorilor străini în economia autohtonă. Companiile au devenit mai reticente după ce două dintre cele mai mari agenţii de rating din lume, Standard&Poor’s şi Fitch, au scos ţara noastră din lista statelor favorabile investiţiilor. Nemaifiind considerată o ţară sigură, dobânzile la creditele acordate atât statului român, cât şi firmelor care au afaceri la noi sunt mai mari decât cele practicate pentru state mai bine văzute. În acest context, un rating de ţară mai bun ar echivala cu dobânzi mai mici pentru stat, firme, bănci şi populaţie. În plus, o putere financiară mai mare a României îi va descuraja pe speculatorii bancari internaţionali care fac presiuni asupra leului, încercând să îl deprecieze artificial, pentru a câştiga din schimbul valutar.

SCENARIU PESIMIST

Impozite mărite, salarii mici şi şomaj

Dincolo de îmbunătăţirea ratingului de ţară şi bani mulţi disponibili pentru stat într-un timp scurt, un acord cu FMI s-ar putea traduce pentru români prin impozite mărite, salarii tăiate şi mai mulţi şomeri decât ne aşteptăm. Alte două ţări care au încheiat recent acorduri cu FMI, Ungaria şi Letonia, au fost nevoite să majoreze nivelul taxei pe valoarea adăugată (TVA) şi să reducă din cheltuielile publice. Acest lucru are toate şansele să se întâmple şi în România. Printre dezavantajele unui împrumut de la FMI, Bogdan Baltazar enumeră „posibilitatea majorării TVA, rigoare în angajările la stat, limitarea creşterilor salariale”. În discuţiile pe care le vor avea cu de legaţia Fondului, autorităţile române vor trebui să-şi asume anumite ţinte macroeconomice care vor trebui respectate pentru ca să beneficiem de împrumut şi să-l putem returna. Iar acele condiţii, pe lângă dobânda pe care o vom plăti pentru suma propriu-zisă, ne-ar putea condamna pentru câţiva ani la un trai la limita sărăciei.

Condiţiile dure ne taxează dur

Liviu Voinea, directorul executiv al GEA, este de părere că „dacă se acceptă un deficit de 2% din produsul intern brut (PIB), efectele vor fi severe pentru populaţie, mai ales că în aceste condiţii se vor vedea creş teri ale impozitelor încă de acest an. Dacă vor accepta deficitul la un 4%- 4,5% din PIB, vom asista la o ajustare graduală care va fi suportată mai uşor de populaţie”. În plus, deblocarea banilor băncilor păs traţi la BNR în rezervele minime obligatorii şi a sumelor folosite de Ministerul Finanţelor pentru returnarea datoriilor ar putea să nu ajun gă niciodată la populaţie şi la firme. Foamea de bani a băncilor-mamă din afară nu s-a potolit. Acestea ar căuta soluţii de a-şi trage lichidităţi de la băncile din România. Pe de altă parte, diminuarea salariilor, concedierile şi taxele mai mari îi vor determina pe români să se limiteze la strictul necesar şi să cumpere din ce în ce mai puţin. Scăderea consumului aproape că ar însemna condamnarea la recesiune.


COTAŢIE. Euro ar putea ajunge la un curs de 5 lei după ce la începutul anului a sărit de 4 lei
Foto: Arhiva EVZ

CU PRETENŢII

PSD pune condiţii Fondului Monetar Internaţional

PSD este dispus să accepte un acord cu FMI însă doar în anumite condiţii. Aceasta a fost concluzia reuniunii de ieri a coaliţiei PDL-PSD. Social-democraţii care au mai negociat în trecut cu reprezentanţii FMI susţin că una dintre condiţiile pe care Fondul le-ar putea pune României ar fi ca BNR să nu mai intervină pentru menţinerea cursului leu-euro.

„Băncile-mamă au de recuperat în acest an de la filialele din România 24 de miliarde de euro şi au interesul să speculeze pe creşterea euro.Dacă FMI ne condiţionează să nu intervenim pe curs, am putea ajunge la 5,5-6 lei pentru un euro şi cu jumătate din ţară în stradă”, explică unul dintre liderii PSD prezenţi la întâlnirea de ieri. Această condiţie ar putea fi pusă României chiar dacă, în discuţiile liderilor coaliţiei, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, a justificat necesitatea împrumutului tocmai pentru consolidarea fondurilor cu care BNR intervine pentru men ţinerea cursului. Din prezentarea făcută de Pogea a reieşit că România ar putea împrumuta 19 miliarde de euro: 12 de la FMI şi 7 de la UE.

Dincolo de această condiţie considerată inacceptabilă, PSD mai are şi alte obiecţii pe care le va formula la discuţiile cu reprezentanţii Fondului.

După şedinţa CSAT, preşedintele Băsescu a avut o discuţie cu Emil Boc şi cu Mircea Geoană pe tema necesităţii unui împrumut. Şeful statului a cerut ca ambele partide „să-şi coreleze abordările”, pentru că „România are nevoie de un element de siguranţă”. (Florin Ciornei)

ISTORIC

Şase dintre cele şapte acorduri încheiate după ’90 au eşuat

După 1990, România a încheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima tranşă, din cauza nerespectării condiţiilor severe impuse sau a reformelor economice eşuate. Alte trei aranjamente au fost încheiate în perioada comunistă, toate fiind încheiate cu succes.

11 aprilie 1991
1. România încheie cu FMI un acord stand-by pentru 380,5 milioane DST, din care a tras 318 milioane. Împrumutul a fost orientat pe reforma sistemului financiar-bancar. Efectele nu au fost cele aşteptate. Ritmul economisirii şi al investiţiilor interne a scăzut, iar volumul producţiei interne şi-a continuat declinul.

29 mai 1992
2. FMI aprobă României un aranjament stand-by pentru 314 milioane DST, din care s-au tras 262 de milioane. Obiectivele acordului: liberalizarea cursului de schimb, diminuarea inflaţiei, controlarea deficitului bugetar, stoparea declinului economic şi creşterea rezervelor valutare. Obiectivele au fost atinse doar în mică măsură.

11 mai 1994
3
. Din cel de-al treilea acord cu FMI, de după 1990, de 301,5 milioane DST, s-au tras 94 de milioane. Măsurile de reformă, parţial atinse, au vizat devalorizarea substanţială a cursului valutar, controlul şi reducerea inflaţiei, stabilirea unor obiective clare în domeniul privatizării şi de restructurare a sistemului financiar-bancar.

22 aprilie 1997
4. Ţara noastră încheie un acord cu Fondul pentru 301,5 milioane DST. Programul viza liberalizarea pieţei valutare şi a preţurilor utilităţilor, menţinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil, creşterea rezervelor BNR şi reducerea inflaţiei. Neîndeplinirea obiectivelor asumate a făcut ca din împrumut să fie trase doar 120,6 milioane DST.

5 august 1999
5.
FMI ne pune la dispoziţie o sumă de 400 de milioane DST, pentru a sprijini programul de reformă, care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scăderea inflaţiei, consolidarea fiscală, reducerea pierderilor întreprinderilor publice şi sporirea implicării pieţei de capital în procesul de atragere a capitalurilor străine. Am tras doar 139,75 milioane DST.

31 octombrie 2001
6.
Al şaselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pentru o sumă de 300 de milioane DST. Programul a vizat susţinerea procesului de dezinflaţie şi menţinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale şi întărirea perspectivelor de creştere economică. A fost singurul acord de după ’90 dus la bun sfârşit de România.

7 iulie 2004
7. Ultimul aranjament încheiat cu FMI a fost aprobat pentru o sumă de 250 de milioane DST. Acest acord stand-by prevedea accesul la fonduri numai în cazul apariţiei unei crize, fiind axat în special pe furnizarea de asistenţă tehnică. În 2005, ca urmare a unor divergenţe între FMI şi oficialii români, acordul a fost suspendat.

Sursa: BNR, analişti