Susţin asta, deoarece tărăboiul iscat de apelativul fă a împins în umbră în chip fericit pentru Victor Ponta imaginea de neînchipuit în lumea civilizată a gogeamite vlăjganului plutind pe ulița acoperită de o pojghiță de apă într-o barcă de cauciuc împinsă şi trasă de salariaţi ISU, plătiți de la Buget pentru altceva decît s-o facă pe edecarii Ștabului venit de la București într- o plimbare de paște pe la inundații. Și pentru ca imaginea să fie complet fantasmagorică, întrecînd, în materie de realism magic, pînă și proza regretatului Marquez, pe lîngă ligheanul de cauciuc, alergau, prin apă, firește, reporterii tv, disperați că vor scăpa Înaltul surîs al celui care le dă păpică patronilor lor.

Există în destinul oamenilor politici imagini simbol, care-i definesc şi-i urmăresc în posteritate.

Pentru Victor Ponta, dacă va ajunge să aibă şi un Destin, imaginea simbol, imaginea definitorie e cea de vlăjgan stînd în fund într-o bărcuţă ca un lighean, împinsă şi trasă de şase subordonaţi.

Unii au văzut în secvenţa asta, care ar trebui să i se pună lui Victor Ponta de acum încolo ori de cîte ori se va umfla în pene, fără a reuşi să scoată nici măcar un Cucurigu, un soi de boier fanaariot cărat pe umeri de slugile lovite de el cu ciubucul.

Eu însă nu-l pot identifica pe Victor Ponta nici măcar cu un boier fanariot, deoarece o astfel de operaţiune ar intra în contradicţie cu hohotul de rîs care mă apucă ori de cîte ori văd această secvenţă de un ridicol absolut, greu de născocit pînă şi de un geniu al comediei:

Doi ditamai zdrahonii – Victor Ponta şi Liviu Dragnea, bine hrăniţi, bine corupți, puşi la ţoale ciocoieşti, ţinîndo pe Doina Pană în spate (dacă tot era o plimbare la Inundaţii, atunci doamna trebuia lăsată în faţă), trecînd în revistă din ligheanul plutitor, precum împărații trupele din caleasca de protocol, stîlpii de pe marginea uliței.

Specialiştii în Comunicare au încercat să ne convingă că marţi, 22 aprilie 2014, Victor Ponta a fost victima echipe sale de PR. Aiurea!

Marţi, 22 aprilie 2014, Victor Ponta a fost victima celor 7 ani de acasă, mai precis a absenţei celor 7 ani de acasă, echivalenți minimei educaţii, cea care te opreşte, indiferent de ce-ţi spun alţii, să te trînteşti pe scaunul gravidelor în tramvai, să îmbrînceşti pe cei dinaintea ta pentru ca să intri în faţă, și să ții mîna prea adînc în buzunarul pantalonului.

Înainte de a fi şef de partid, şef de Guvern, ginere şi plagiator, Victor Ponta e ditamai bărbatul.

Mănîncă şi bea zdravăn, asudă, joacă baschet, se dă huţa în maşinuţe, într-un cuvînt, e un bărbat care, în absenţa prerogativelor de la buget, şi-ar putea cîştiga existenţa tăind lemne sau ducînd pe alţii în cîrcă. N-are vîrsta lui Ion Iliescu și nici fragilitatea Ilenei Cosînzeana.

Unui asemenea bărbat bunul simţ, minima educaţie, minima sensibilitate îi spun că nu se poate lăsa împins şi tras de alţi bărbaţi (fie aceştia slugile de la ISU) într-o barcă pe o apă de nici 30 de centimetri, în timp ce reporterii şi reporteriţele îl însoţesc pe de lături, prin apă, mai ceva ca rudele un catafalc.

De ce vine un premier de la Bucureşti într-o zonă lovită de inundaţii? Din două posibile motive:

1) Să rezolve ceea ce autorităţile locale nu pot rezolva, fie pentru că sînt neputincioase, fie pentru că sînt imbecile.

2) Să dea sinistraţilor un semn de îmbărbătare prin solidaritatea presupusă de exclamaţia:

— N-am rămas de izbeliște. Uite c-a venit şi premierul! Amîndouă motivele exclud cu tărie secvenţa plimbării cu barca pe apa de pe uliță în timp ce alţii (lucrătorii ISU, ziariştii) pot merge pe lîngă barcă. Ciorovăiala lui fă şi mă a făcut uitată întreaga scenă:

Victor Ponta: Tu ce faci fă, Doina, aici? Aveai chef de nişte inundaţii? Doina Pană: Păi nu aveam chef, dar… Nu, Doina Pană, bibilită ca o moaşă, n-avea nici un chef de inundaţii. N-avea chef nici premierul Victor Ponta.

De o plimbare cu barca de cauciuc pe uliţa satului avea însă.

Fie şi pentru că-i crea iluzia unei plimbări cu gondola pe canalele Veneţiei.

Pentru ca să fie cheful complet, ar fi fost nevoie şi de nişte lăutari.

Nu e însă timpul pierdut.

Vor mai fi inundaţii în România!