Naţionala de handbal masculin a României se va bate cu Muntenegru în barajul pentru Campionatul Mondial de anul viitor, din Croaţia.
Tricolorii vor disputa prima partidă în deplasare, pe 7/8 iunie, returul fiind programat o săptămână mai târziu, în România. Ultima participare a României la Mondiale a fost consemnată în 1995, în Islanda, când tricolorii au încheiat pe locul zece. Chiar dacă a scăpat de Rusia, Spania sau Polonia (adversare foarte puternice), selecţionerul Aihan Omer spune că „dubla“ cu Muntenegru va fi una pe viaţă şi pe moarte, în timp ce internaţionalul Marius Stavrositu crede că exiugoslavii sunt „daţi dracului“. EVZ: Se poate spune că România a avut noroc? Aihan Omer: Am avut puţină şansă, trebuie să recunoaştem. Am evitat adversare mult mai tari. Eu mi-am dorit Islanda, dar n-a fost să fie. Poate spuneţi că fabulez, dar am vrut să jucăm chiar cu Rusia. Şi asta pentru că, la ruşi, după fiecare eşec major, aşa cum a fost acum, la Europene, oamenii taie şi spânzură, producându-se, inevitabil, schimbul de generaţii. „Băieţii sunt sătui de lumea a treia“
Ati jucat anul trecut împotriva Muntenegrului la Trofeul „Carpaţi“... Şi i-am învins greu, la un gol diferenţă. Muntenegru reprezintă şcoala iugoslavă de handbal! Asta spune tot. Au handbalişti foarte buni, care evoluează în Germania şi în Spania, adică în două dintre cele mai tari campionate din lume. Vreau să înţeleagă toată lumea că nu va fi uşor. Probabil că şi cei din Muntenegru se bucură că au căzut cu România. Un lucru este clar: în acest baraj ne vom putea bate de la egal la egal, cu şanse mult mai mari decât în trecut. Cum îi simţiţi pe băieţi? Am în gestiune o generaţie foarte bună. Îi cunosc bine pe aceşti băieţi care, vă rog să mă credeţi, vin cu o plăcere extraordinară la echipa naţională. Îi simt că vor să facă pasul cel mare, sătui de lumea a treia a handbalului. Toţi conştientizează ce şansă reprezintă participarea la un Campionat Mondial. Va trebui însă, ca şi înaintea „dublei“ cu Letonia, să lucrăm la psihicul lor. Atunci am reuşit să-i determinăm să nu joace la mişto şi să-şi ia în serios adversarii.