Lovitură de teatru vineri seară, la ora la care încep principalele jurnale de ştiri: într-o declaraţie de presă dată la Elysée, François Hollande a anunţat că nu se va prezenta pentru a cere un nou mandat prezidenţial. Este o premieră printre preşedinţii celei de-a V-a Republici şi o surpriză enormă pentru toată lumea, inclusiv pentru colaboratorii lui cei mai apropiaţi care, în mare parte, au aflat noutatea, ca toată lumea, de la televizor.

Disensiunile în rândul socialiştilor şi «bătălia între şefi» făceau, de altfel, deliciul saloanelor unde toată lumea exersa pronosticuri încă din seara turului doi al primarelor de dreapta, până în punctul de a umbri victoria, şi ea surprinzătoare, a lui François Fillon. Un intreviu cu premierul Manuel Valls publicat în aceeaşi zi în «Journal de Dimanche» lasă de înţeles că acesta nu exclude posibilitatea de a se prezenţa la primarele socialiştilor pentru desemnarea candidatului la prezidenţiale.

Or, rivalitatea la vârful puterii între preşedinte şi primul ministru a fost apreciată de analişti extrem de riscantă. Cum ar fi arătat cei doi cei mai puternici oameni în stat bătându-se timp de săptămâni în cadrul primarelor – şi nu doar între ei ci şi cu o puzderie de mici candidaţi care fără îndoială s-ar fi coalizat pentru a denunţa bilanţul celor 5 ani de hollandism ?... Aceasta este de altfel capcana principală din care Hollande nu putea ieşi, căci la «inventarea» primarelor nu s-a specificat nicăieri că preşedintele în funcţie va fi automat candidatul partidului sau dacă cere un nou mandat, aşa cum este cazul la americani şi, mai nou, la republicanii francezi.

Încă de luni, sondaje de opinie devastatoare comandate de diferite posturi de televiziune, îl arătau pe Hollande ajungând al 5-lea în primul tur al unor eventuale prezidenţiale în care ar fi fost desemnat candidat, departe în urma candidatului dreptei, François Fillon şi a candidatei frontiste, Marine Le Pen. Şi totuşi, François Hollande îşi dorea şi a făcut tot posibilul să fie candidat. Însă, cum remarcau analiştii, «ca într-un joc de şah, toate mişcările îi erau blocate».

Circul public generat de competiţia anunţată între Valls şi Hollande a ţinut prima pagină timp de câteva zile. Un dejun convocat miercuri la Elysée ar fi trebuit să clarifice poziţiile, mai ales că purtătorul de cuvânt al socialiştilor a afirmat, fără echivoc, că nu va există un duel între primul ministru şi preşedintele Franţei. Cu alte cuvinte: ori Valls anunţă clar că nu e candidat, ori părăseşte funcţia de prim-ministru. Doar că nu s-a întâmplat nici una, nici alta.

Şi totuşi, nimeni nu se aştepta că acela care renunţă să fie François Hollande. Lovitura de graţie i-a fost dată însă de efectele apariţiei cărţii «Un preşedinte nu ar trebui niciodată să spună aşa ceva», care continuă să facă ravagii. Am putea spune că e pentru prima dată în Franţa când presa face să cadă un preşedinte.

Discursul preşedintelui clarifică astfel câteva aspecte. Hollande a vorbit despre «un bilanţ de aparat». Cu alte cuvinte, în următoarele 5 luni François Hollande, debarasat de grija competiţiei electorale, va încerca să îşi apere bilanţul. Apropiaţii lui au explicat că încă din prima zi de preşedinţie, principala lui grijă a fost aceea a «urmei pe care o va lăsa în istorie». Este ceea ce va încerca să facă în puţinele luni care i-au rămas la dispoziţie. Este, de asemenea, motivul pentru care nu a anunţat dacă va susţine – şi pe cine – un candidat al stângii în viitoarele alegeri. Atent să rămână «deasupra grămezii», François Hollande nu se va pronunţa în favoarea niciunuia dintre foştii lui locotenenţi.

Retragerea lui Hollande îi deschide calea ambiţiosului Manuel Valls, chiar dacă bilanţul ultimilor 5 ani apasă şi pe umerii lui. Depunerea candidaturilor pentru primare a fost deschisă pe 1 decembrie şi se va închide pe 15 decembrie, decizia va trebui aşadar luată destul de repede.

Război de tranşee

Mult mai interesant însă, este faptul că ieşirea din joc a lui Hollande reaşază cărţile pe scena politică franceză. Încă în urmă cu o lună, cărţile păreau jucate între candidaţi consideraţi «naturali»: Juppé pentru republicani, Le Pen pentru frontişti, Hollande pentru socialişti cu o finală anunţată între primii doi. Or, Juppé a fost eliminat la primare, Hollande renunţă, iar primarele socialiste sunt relansate.

Care este peisajul acum, după Berezina?...

Între cei 4-5 posibili candidaţi la primarele socialiste, doi «grei» îşi vor disputa învestitura: premierul Manuel Valls şi un fost ministru din primul cabinet, Arnaud Montebourg. În afara primarelor şi-a anunţat deja candidatura fostul ministru al economiei, tânărul şi dinamicul Emmanuel Macron, care se poziţionează mai degrabă la centru, şi foarte turbulentul Jean-Luc Melenchon, un comunist asumat, dar extrem de popular. Oricare dintre aceştia se învârte în jurul a 10%, ceea ce reduce şansele stângii de a se califica în turul doi.

Partida pare câştigată aşadar de candidatul dreptei François Fillon doar că… Programul lui, liberal din punct de vedere economic şi «conservator» din punct de vedere societal este atacat atât din stânga, cât şi din dreapta sa. Centriştii, participanţi teoretic la primarele din care a rezultat că Fillon îl consideră prea dur pentru gustul lor, iar François Bayrou a făcut deja turul platourilor de televiziune pentru a spune că se gândeşte la o candidatură, pe acest bulevard central care se deschide şi pe care încearcă să îl ocupe Emmanuel Macron.

Retragerea lui Hollande relansează jocurile şi orice rezultat este, de-acum, posibil.