"Bună dimineața, poftiți o bomboană!”, auzi după ce trântești portierea taxiului în care tocmai urci grăbit să ajungi la serviciu. „E gratis? Cât costă”?, îl întrebi, firesc, pe taximetristul cu părul și mustața albe, care arată ca Moș Crăciun, proaspăt ras și frezat. „Are valoare sentimentală. Îmi dați un like pe Facebook, pe pagina mea: Taxiul cu bomboane!”, zâmbește omul.

Îl cheamă Cristian Roman și este alternativa excentrică și bonomă a șoferilor de taxi agasanți, nespălați, obraznici și tupeiști de care e plină Capitala. Unde mai pui că în taxiul cu indicativul 983 al companiei Meridian nu numai că manelele sunt interzise, dar te mai și școlești cu muzică bună. Te mai pune să și desenezi ceva, orice și, dacă accepți, mai primești o bomboană. La fel și dacă ghicești cine cântă melodia ce tocmai se aude din difuzoare. „Așa îl simți pe om! E obiceiul mașinii…”, se uită Cristi Roman în retrovizoare, fix în ochii tăi: „Oamenii se blochează, da’ se prind că e o cioacă! Să știți că 95% dintre oameni sunt deștepți!”.

„La mine în mașină a urcat un singur manelist”

Tot traseul, după ce a ieșit de pe strada Mașina de pâine și intră pe Oteșani, în drum spre Lacul Tei și apoi spre Petricani, cu destinație finală Dimitrie Pompeiu, „taximetristul cu bomboane” turuie amuzant. „La mine în mașină a urcat un singur manelist care mi-a cerut să-i pun manele. Nu i-am luat niciun ban și l-am lăsat lângă primul taxi din ăla, știți dumneavoastră, cu multe cruciulițe și iconițe pe parbriz”, râde bizarul taximetrist.

Brusc, se întrerupe din dizertație: „Știi cine cântă asta? Ai o bomboană, dacă ghicești din trei!”. O ghicesc din a doua: John Lee Hooker, reușesc să-i mai iau o bomboană și să-i smulg un zâmbet de admirație: „Pe ăla care nu ghicește îl pun să deseneze. Ce vrea el. Cum ți-a făcut desenul, știi pe cine ai în mașină! E foarte important!”. Fotoreporterul se trezește cu un pahar plin de carioci și un post-it. Cuminte, îi desenează un „Garfield motanul”. Pe Cristi Roman îl umflă râsul: „O să intre în concursul cu animăluțe!”. Spune că unii desenează monocolor, alții – bicolor. „Copiii desenează des soarele! Alții, plafonații, desenează o casă… Unii chiar au mesaje mișto de transmis”. Cristi Roman strânge desenele, le plastifiază, pe banii săi, și le oferă la sfârșitul cursei clienților, pe post de semn de carte.


Cristi Roman a devenit vedetă. Are comenzi atât de multe că nu mai face față! Bomboane are, însă, suficiente!
FOTO: RĂZVAN PETRESCU

Fost coleg de trupă cu Cristi Minculescu

Cristian Roman are 55 de ani. E bucureștean, dar nu prea știe ce este, de fapt: „Am avut o bunică româncă și una austriacă, un bunic ungur și altul trocar, adică pietrar din Șcheii Brașovului. Cred că sunt printre primii cetățeni europeni!”. Până și studiile sale sunt ciudate. A făcut o școală de muzică la secția vioară, mandolină și violoncel, un liceu de poștă și telecomunicații și Facultatea de Utilaj Tehnologic pentru Construcții, unde a fost coleg cu Cristi Minculescu. Cu fostul solist al formației Iris a avut o trupă. „Îi zicea Pentaconta. Eram basist și el chitară- armonie și voce. La Cântarea României ne-au dat afară, că am avut curajul să cântăm o piesă în engleză”, își amintește de tinerețe „taximetrisul muzical”. A încercat te miri ce afaceri, dar niciuna n-a mers.


„Cine cântă melodia asta?”. Răspunzi corect, primești și o ciocolată. Ai dreptul la trei încercări în taxiul melomanului
FOTO: RĂZVAN PETRESCU

 

Taxi Muzical

De unde ideea de a împărți bomboane clienților? „În anii ’90, la semafor, copiii străzii cereau bani și eu le dădeam bomboane, că banii precis ajungeau la altcineva! După ce m-am apucat de taximetrie, gestul a venit automat. Bomboanele sunt modul meu de a împărți câștigul cu cei ce mă ajută să-l dobândesc!”, te dezarmează prin altruism Cristi Roman. Excentricul șofer și-a mai transformat o dambla într-un mod de a câștiga clienți. E fan jazz, rock și muzică clasică. „Odată, ascultam Haydn și unul dintre clienți m-a întrebat dacă e la camera ascunsă. Era violonist la Filarmonică!”, râde cu zgomot bărbatul care, atunci când conduce se tot întoarce în spate, să te vadă mai bine. „Am pus, altădată, un pariu cu o puștoaică de zece ani, de la Liceul de Muzică, că dacă ghicește cine e pianistul dintr-o anume piesă de jazz, îi dau toate bomboanele. M-a devalizat! Era vorba de Ray Charles, un mare pianist!”.

Dacă tu te simți bine la mine în mașină, parte din binele tău rămâne la mine. Cele opt ore pe care le lucrez sunt într-o stare de bine!
CRISTIAN ROMAN, taximetristul cu bomboane

Eu sunt genul de taximetrist care te duce la cârciumă. Nu cel care te ia de acolo!”
CRISTI ROMAN, Taxi-Muzical


Bună dimineața, poftiți o bombonică!
FOTO: RĂZVAN PETRESCU

„Buni, hai să ne mai plimbăm un pic cu nenea!”

Oare, astfel, îi cresc încasările? Îi lasă lumea bacșiș mai mare? „Ai să râzi, nu! Lumea are un buget fix pentru transport! Nu-l depășește! Am scos o maximă: «Cu cât cursa e mai ieftină, cu atât șpaga e mai mare!»”. Unii vor să-i plătească bomboanele. Iar îl umflă râsul: „Le spun că eu nu vând ciocolată!”. E și filosof: „Filosofia mea e de a transforma o deplasare cu taxiul într- o plimbare de plăcere”. Nu de puține ori i s-a întâmplat ca mulți copii să se roage de părinți să mai stea la el în mașină. „Așa e, zic: «Buni, hai să ne mai plimbăm un pic cu nenea! »”. Alții, ascultându- i muzica nu se mai dădeau duși din taxiul său. E și normal, dacă ești cunoscător. Nu-i de colo să asculți în taxi: B.B. King, Joe Bonamassa, Beth Hart, Buddy Guy, Santana, John Mayer, Jarle Bernhoft sau A.G. Weinberger.

„Nu pot să-i duc pe toți. Nu sunt ubicuu!”

„Taximetristul cu bomboane” a devenit notoriu după ce și-a făcut un cont pe Facebook cu acest nume. Mai nou, o firmă producătoare de dulciuri autohtonă s-a oferit să-l sponsorizeze cu bomboane. Orgolios, i-a refuzat pe producătorii uneia din cele mai cunoscute mărci de ciocolată din lume, care îi dădeau chiar și bani. „Voiau să schimb mașina cu una premium! Da’ ce, asta nu e bună!?”, se îmbufnează Cristi Roman, în timp ce mângâie afectuos volanul Loganului său.

S-a apucat și de altă inițiativă caritabilă. Strânge cărți, pe banii și timpul lui, pentru copii bolnavi: „Le duc la Secția de Chirurgie a doctoriței Bratu de la Spitalul Budimex. Ideea e că, dacă a citit și i-a plăcut o carte, copilul poate să o ia acasă”. Omul a devenit foarte îndrăgit de cei pe care i-a plimbat cu taxiul său. Din miile de comenzi primite la dispeceratul companiei unde lucrează sunt, zilnic, câteva zeci care cer, cu dedicație, „Taxiul cu Bomboane”. Oftează: „Nu pot să-i duc pe toți. Nu sunt ubicuu!”.

„Exit-poll-ul din Taxiul cu Bomboane arată că cei de stânga nu merg cu taxiul!”

Legile taximetriei lui Cristi Roman

1, Taximetria înseamnă 90% rutină. Restul se împarte în politețe, curățenie, atitudine, vocabular și noroc;

2. Cu cât parcurgi distanța dintre punctul A la punctul B, într-un timp mai scurt, cu atât aștepți mai mult următorul client;

3. Cu cât distanța parcursă este mai ieftină, cu atât bacșișul este mai mare;

4. Procentul taximetriștilor cinstiți, corecți și devotați este mai mare decât al politicienilor cu aceste calități.

Te-ar putea interesa și: