Nu putem nega că sărbătorile de iarnă sunt mai frumoase, mai animate de bătrânul grăsuț, cu față blândă și mereu îmbrăcat în costumul lui roșu cu blăniță albă. Chiar dacă în esență personajul este comercial în ochii celor mici el reprezintă personajul marcant al copilăriei.



Dacă povestea lui Moș Crăciun este folosită în scop educa- tiv, persoanajul devine cu atât mai important și mai util. Cei mici învață poezii, pregătesc serbări tematice în cadrul formelor de învățământ, în timp ce mediul familiar este marcat prin scrisoarea care trebuie concepută de cel mic și trimisă la timp dar și de o condiționare permanentă prin reamintirea celor mici că „Moșul știe dacă ai fost, sau nu cuminte” lucru care îl responsabilizează și îl condiționează pe cel mic.

La fel de adevărat este că sunt și copii cărora le este teamă de acest personaj. Motivele sunt din cele mai diverse și sunt strict legate de modul în care micuții descoperă lumea din jurul lor. O variantă este teama de necunoscut, cei mici sunt învățați de părinți să nu vorbească cu străinii și dintr-o dată se trezesc în poala unui om necunoscut și în plus trebuie să recite sau să vorbească. Alte aspecte care îi pot face pe cei mici să nu se simtă în largul lor lângă Moș Crăciun sunt acele puteri paranormale care îi sunt alocate acestui personaj. Moș Crăciun în mintea celor mici este diferit de oamenii din preajma lor, el poate într-o singură noapte să ducă daruri tuturor copiilor din lume, el știe dacă cei mici au fost sau nu cuminți și le pregătește daruri pe măsură, el își face apariția în casă când toată lumea doarme, pentru a lăsa cadourile sub brad și ca și cum toate astea nu ar fi suficiente bătrânul Moș se deplasează cu o sanie pe cer… trasă de reni. Un alt lucru care cântărește în relația dintre copii și „moș” este relația dintre aceștia și adulții de care sunt înconjurați în familie și în mediul social, dacă relația se bazează pe teamă, neîncredere sau suspiciune atunci nici relația dintre copii și Moș Crăciun nu are cum să fie diferită.

Povestea lui Moș Crăciun este potrivită copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani pentru că mintea micuților este magică și trăiesc întro lume fără griji și probleme sau frustrări. Chiar și pentru o mare parte din adulții de astăzi, amintirile legate de Crăciun sunt cele mai frumoase și în realitate mitul lui Moș Crăciun se bazează pe conceptul de familie.

Pentru o parte dintre psihologi, povestea lui Moș Crăciun este o minciună sau o manipuare a copilului, din punctul meu de vedere este o poveste care ajută la stimularea imaginației micuților și nu în ultimul rând îi ajută să se responsabilizeze treptat.

Toate poveștile au un sfârșit iar noi, adulții suntem cei care putem face un astfel de final să fie unul fericit. Pentru ca relația dintre noi și copii nostri să se bazeze pe încredere e bine ca în jurul vârstei de 7 ani să găsim o variantă de a le spune copiilor că „Moș Crăciun” există pentru cei mici.

Aștept în continuare sugestiile dvs la eveline_osnaga@yahoo. com pentru următoarele articole.