Evenimentul Zilei > Social > Regizor premiat la Cannes: „Preferatul meu rămâne «Lăzărescu»”
Regizor premiat la Cannes: „Preferatul meu rămâne «Lăzărescu»”

Regizor premiat la Cannes: „Preferatul meu rămâne «Lăzărescu»”

Regizorul turc Nuri Bilge Ceylan a vorbit pentru EVZ despre cel mai recent film şi despre felul în care vede lumea din cauza problemelor de somn.

Deşi nu-i place să dea interviuri sau să vorbească prea mult despre filmele lui – nu-i convine ideea de a oferi spectatorilor lămuriri facile –, Ceylan a acceptat să acorde un interviu pentru EVZ, în care a discutat despre existenţa influenţelor din cinematografia românească în filmele sale şi viceversa, dar şi despre scopul minimalismului într-o lume aglomerată. Din cauza unor probleme de somn, Ceylan are vorbirea molcomă şi blândă, însă îţi dai seama cu uşurinţă că are o inteligenţă sclipitoare, care-l ajută să fie expresiv chiar şi în engleză, o limbă pe care recunoaşte că nu o stăpâneşte prea bine.

Ceylan a susţinut şi un masterclass la Anonimul, în care le-a dat curs curiozităţilor celor din sală.
EVZ: Regizorii români Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu au recunoscut că sunt influenţaţi de filmele dumneavoastră. Dar s-a vorbit la Cannes că "A fost odată în Anatolia" seamănă cu "Poliţist, adjectiv". Cum vedeţi asta?
Nuri Bilge Ceylan: Cred că toţi se influenţează reciproc în lumea cinematografică. Dacă-ţi plac nişte regizori, probabil vei avea parte de ceva influenţe din partea lor. Şi, desigur, cinematografia românească e una dintre cele mai importante la momentul actual. E unică. Aceşti regizori au creat şi prezentat multe lucruri noi pe scena cinemaului mondial şi, desigur, îmi plac foarte mult.
Aveţi favoriţi printre regizorii români?
"Lăzărescu" ("Moartea domnului Lăzărescu" de Cristi Puiu – n.r.) este, cred eu, un film grozav. De asemenea, "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" mi-a plăcut şi el, şi Porumboiu la fel. Filmele lui sunt de asemenea foarte bune. Dar preferatul meu rămâne "Lăzărescu".
Credeţi că minimalismul în cinema a ajuns să fie supra-exploatat? Există prea multe filme de acest gen?
Poate că este o necesitate, pentru că trăim în mijlocul diferitelor excese. Imagini aglomerate, explozii de imagini în lumea noastră şi aşa că sufletul nostru are nevoie de ceva mai simplu, minimal. Şi minimalismul e o necesitate pentru că ne face mintea să funcţioneze din nou. Trebuie să creezi nişte lucruri care lipsesc. Şi cred că este important în lumea în care trăim.
Fantomele sunt personale, nu culturale

"A fost odată în Anatolia" are mai mult umor decât filmele dumneavoastră anterioare, dar şi mai mult dialog. Asistăm la o schimbare de stil?
Nu ştiu dacă este o schimbare de stil. Recunosc că în acest film există mai mult dialog, dar, sincer, nu-mi dau seama de ce. Când am scris filmul, ne-am decis să-l construim în acest fel şi am scris, trei persoane (Ceylan, soţia sa, Ebru Ceylan, şi doctorul – n.r.), acest scenariu. Se bazează pe un eveniment real, la care a asistat şi în care a fost implicat şi unul dintre scenarişti, un prieten de-ai mei, un doctor, care a lucrat în acest loc din Anatolia, acelaşi loc în care am şi filmat. El mi-a spus, odată, la cină, întâmplarea, fără nicio intenţie de a-mi propune să scriu despre ea.

Am vorbit mai târziu despre această poveste, pentru că mă gândeam în continuare la ea, şi m-am decis să scriem un scenariu pe marginea ei. Dar, desigur, povestea a fost doar un punct de plecare. Am schimbat- o complet. Am adăugat multe lucruri, am schimbat nume şi am inserat şi câteva citate din Cehov.
Am observat două fantome în filmele dumneavoastră, cu apariţii foarte mici. Copilul din "Cele trei maimuţe" şi bărbatul din "A fost odată în Anatolia"…
Cred că visele sau visele pe jumătate, cele dintre somn şi trezie, sunt mereu cu noi, în apropierea noastră. Este realitatea vieţii şi mintea mea, viziunea mea despre lume, este mereu adormită şi aşa văd lumea. Mereu se amestecă – visul şi realitatea – aşa că încerc să aplic filmelor mele realitatea exact aşa cum o văd eu.
Fantomele nu sunt ceva cultural, specific turcilor, ci sunt ceva personal. De fapt, eu sunt genul de persoană care nu poate dormi niciodată bine, în timpul zilei sunt mereu adormit, pentru că noaptea sufăr de apnee (dificultatea de a respira în timpul somnului – n.r.), şi din această cauză nu pot să dorm bine, mă trezesc din când în când pentru câteva secunde şi nu pot intra în faza profundă a somnului, aşa cum spun doctorii. Aşa că ziua sunt somnoros şi văd viaţa ca pe un vis, probabil din cauza asta.
<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/I2Ox1m-16zA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/pRqTsUcntDI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/NFlxVb1GLrE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: