Rareș Bogdan, explicații despre cum a îngropat Ilie Bolojan economia României. Cele 5 decizii catastrofale

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Critici vehemente. Europarlamentarul Rareș Bogdan a lansat un atac extrem de dur la adresa premierului interimar Ilie Bolojan, acuzându-l direct de distrugerea economiei naționale prin măsuri de austeritate greșite. Într-o analiză detaliată publicată pe Facebook, europarlamentarul PNL critică dur politica fiscală actuală și susține că reducerea deficitului bugetar este doar o iluzie realizată în detrimentul companiilor românești.

Conform lui Rareș Bogdan, direcția economică impusă de la Palatul Victoria reprezintă un pericol major pentru stabilitatea țării, un experiment administrativ care a lăsat în urmă mii de victime în sectorul privat.

Rareș Bogdan, despre cum a îngropat Ilie Bolojan economia României. Cele 5 decizii catastrofale

Rareș Bogdan compară strategia premierului interimar cu un act de magie menit să dea bine în fața oficialilor europeni, dar care lasă mediul de afaceri autohton fără resurse vitale de supraviețuire.

„Vă arăt mai jos cum scăderea deficitului este doar un artificiu contabil, un act de magie făcut pentru Bruxelles. Dacă scazi deficitul prin sacrificarea viitorului economic nu se numește păcăleală? Dau bine tabelele, dar 100.000 de firme autohtone lăsate fără oxigen cum arată? E ca și când un șef de spital raportează că a redus cheltuielile cu 50%, vine ministrul de finanțe și-l întreabă: cum ai reușit? Am tăiat curentul, n-am plătit medicamentele.”

România, în alertă din cauza valului de căldură. Comandamentul Energetic, convocat de urgență

Cum va fi vremea la început de iulie. Prognoza ANM pe două săptămâni

Europarlamentarul consideră că realizarea unei ajustări fiscale prin majorări de taxe nu demonstrează competență economică și atrage atenția asupra creșterii alarmante a prețurilor în ultimul an.

„Să scazi deficitul prin creșteri de taxe poate orice profesor de muzică, deci nu pricep de unde atâta lăudăroșenie. Puteți verifica singuri tot ce e mai jos. Începeți cu inflație mai 2025 și inflație mai 2026. De la 5,5 la 10,9. Inflația e de regulă opera guvernelor. Cine vă spune altceva, fură curent.”

Înghețarea veniturilor și prăbușirea consumului pentru micii comercianți

Prima mare problemă semnalată este legată de stoparea creșterii veniturilor pentru o mare parte din populație, măsură care s-a reflectat imediat în declinul vânzărilor companiilor mici și mijlocii.

„Decizia-catastrofă 1: Au fost ucise IMM-urile. A început cu înghețarea nominală a pensiilor și salariilor din sectorul public. Efect? Prăbușirea consumului. Când ai inflație, stagnarea veniturilor este o tăiere mascată. Oamenii încasează aceiași bani, dar cumpără mult mai puțin. Pervers, nu?

Statul a redus cheltuieli fără să fie obligat să spună că a tăiat salarii și pensii. Ce a însemnat contracția dramatică a consumului? A lovit dur în rulajul IMM din servicii și comerț, care deja gâfâiau. Magazine de cartier, cafenele, mici producători, HoReCa. Marii retaileri și multinaționalele pot rezista unui trimestru de scădere a vânzărilor (dar au fost 3), micul comerciant dă faliment.”

Scăderea consumului a avut un efect de bumerang asupra bugetului de stat, diminuând încasările din taxe tocmai când era mai mare nevoie de ele.

„Efectul austerității: încasările din accize și TVA au scăzut drastic. Colectarea era oricum la pământ. Cu firme închise, statul a pierdut din impozite, CAS, CASS.”

În viziunea europarlamentarului, soluția corectă ar fi fost cu totul alta, axată pe combaterea ilegalităților și modernizarea instituțiilor de control.

„CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ? Combaterea marii evaziuni, digitalizarea ANAF. Vămile, Portul Constanța, rețele de contrabandă, „optimizări fiscale” agresive.”

Modificările fiscale care au pus pistolul la tâmplă microîntreprinderilor

A doua decizie criticată dur se referă la eliminarea facilităților și la modificarea pragurilor de impozitare, măsuri care au scos de pe piață zeci de mii de mici afaceri.

„Decizia-catastrofă 2: Pistolul la tâmplă prin scăderea drastică a pragului de impozitare pentru microîntreprinderi și eliminarea facilităților fiscale. Efect? Valul masiv de închideri, insolvențe, suspendări (circa 100.000 de firme) sau trecerea în zona gri. Forțarea micilor afaceri să plătească impozit pe profit în loc de impozit pe venit, într-o piață cu marje mici, le-a anulat complet viabilitatea.”

Rareș Bogdan propune o abordare bazată pe predictibilitate, stimulente și adaptarea regulilor în funcție de specificul fiecărui domeniu de activitate.

„CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ: Să aplice un principiu sănătos: predictibilitate și stimulare graduală. Dacă a ținut să coboare pragul, trebuia să o facă gradual (3-5 ani), oferind firmelor timp să recalculeze, să recalibreze. În plus, e greșit să pui semnul egal între consultanță, să zicem, și producție. În consultanță și IT ai cheltuili minime și profit brut mare, deci poți mai ușor suporta praguri joase. Dar în mica producție, meșteșuguri, agicultură cheltui mult cu materia primă. Nu în ultimul rând: e mai utilă o grilă de bonificații decât o taxă fixă pe venit. Dacă ai profit de micro, dar reinvestești 30% din profit în utilaje sau digitalizare, ai o bonificație. Ador cota unică, dar în situații de criză trebuie ca tu, stat, să te adaptezi, să devii flexibil. Iar flexibilitatea e stimulent de creștere, nu pedeapsă pentru succes – cel puțin așa mi se pare normal.”

Blocajul financiar generat de neplata furnizorilor privați

Cea de-a treia eroare majoră identificată este amânarea plăților pe care statul le datorează companiilor private care au executat lucrări sau au livrat servicii.

„Decizia-catastrofă 3: Tăierea masivă a cheltuielilor de funcționare ale statului prin blocarea plăților către furnizori. Efectul? Blocaj în lanț. Firmele private cu contracte publice (curățenie, mentenanță, reparații, consumabile, alte lucrări, infrastructură) n-au mai încasat când se bazau că vor încasa. Dacă statul își reglează pe hârtie deficitul, transferând arieratele, nu înseamnă risc de faliment? Nu al statului, ci al firmelor. Al statului e foarte probabil să urmeze, dacă agențiile de rating ne coboară la „junk” și nu ne mai finanțează nimeni. Deja plătim 1 mld euro pe lună dobânzi. Grecia ne spune ceva? Ferească Dumnezeu!”

Soluția propusă pentru evitarea blocajului ar fi fost implementarea unui mecanism automat de compensare a datoriilor reciproce și prioritizarea cheltuielilor utile.

„CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ: În loc să-și transfere falimentul către privați, putea să facă un sistem de compensare. Dacă un spital datorează unei firme private 100.000 de lei, iar firma are de achitat 80.000 de lei către ANAF, datoriile trebuiau compensate automat. Cum? Prin platforma digitală unică. Ce-i aia? Ups! Încă ceva aici: plătești prioritar servicii corecte, nu contracte supraevaluate, studii rendundante, achiziții de lux. Dar ce ziceți de linii de credit garantate de stat pentru furnizori? Nu era o idee? Restructurarea aparatului public era obligatorie, asfixierea furnizorilor, nu. Știu, face parte din brandul lui Bolojan asta cu tăierile. Numai că banii pentru reducerea deficitului nu trebuie furați din contul firmelor, ci din comasarea instituțiilor paralele și digitalizare.”

Eliminarea antreprenorilor români din marile proiecte de infrastructură

A patra decizie criticată vizează modul în care sunt gestionate fondurile și proiectele mari, liderul liberal susținând că firmele românești sunt dezavantajate din start de regulile de participare.

„Decizia-catastrofă 4: Cum a trimis pe tușă capitalul autohton. Prioritizarea exclusivă a marilor proiecte de infrastructură în dauna schemelor de ajutor pentru capitalul autohton. Foarte buni banii europeni, fără ei suntem praf. Dar nu poți trimite toată lichiditatea și creditarea bancară către marii contractori, în timp ce firmele locale mici sunt decapitalizate.”

Rareș Bogdan recomandă împărțirea proiectelor mari în secțiuni mai mici, pentru a permite companiilor locale să poată concura și accesa aceste fonduri.

„CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ. Să nu tindă să scoată la licitație proiecte mamut, căci extrem de puține firme românești îndeplinesc criteriul de cifră de afaceri sau garanție bancară. Să spargă în loturi, să pună în caiete de sarcini condiții de participare a firmelor românești. Comisia Europeană încurajează mecanisme pentru a sprijini IMM-uri. Există portițe legale, dar trebuie muncit.”

Impozitele locale ridicate ca o barieră pentru dezvoltare

Ultima măsură majoră adusă în discuție este creșterea taxelor pe proprietățile folosite în scop economic, acțiune care pune o presiune financiară suplimentară pe afacerile locale.

„Decizia-catastrofă 5: Impozitele ghilotină. Majorarea agresivă a taxelor locale pe clădiri nerezidențiale și terenuri economice. Efectul? Creșterea costurilor fixe de funcționare pentru afacerile de proximitate. Pentru un atelier, o mică fabrică sau un magazin de familie, explozia impozitului pe proprietate a devenit o piedică în calea profitabilității.”

În finalul analizei sale, europarlamentarul subliniază că rolul fiscalității locale ar trebui să fie cel de atragere a investițiilor, nu de sancționare a celor care produc valoare.

„CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ: în loc să transforme taxele locale într-o bâtă, trebuia să-i stimuleze și pe alții să facă afaceri. Scutiri temporare pentru IMM-urile noi sau cele cu profit mic, bonusuri dacă fac investiții în eficientizarea energetică. Fiscalitatea locală nu trebuie să fie un pumn în cap, ci magnet pentru capitalul autohton.”